Nu, nu vreau să mă întreb ce aniversez azi. Vreau să mă simt româncă măcar pentru o zi. În tot hățișul ăsta de dezamăgiri, minciuni și hoții, vreau să simt că am ce aniversa.
Nu e ușor să îți placă ceva la țărișoara asta. De fapt ea n-are nicio vină, în afară de faptul că e populată. E o țară frumoasă, unde ai ce vedea, unde te poți descurca dacă te străduiești îndeajuns și unde, cu mult mult efort, te poți simți cât de cât acceptabil.
Foarte, foarte departe de a fi țara mea preferată, România este acasă, cu (puține) bune și cu (suficiente) rele.
Și cum nu am găsit altă modalitate de a o sărbători, m-am mișcat până la parada dintre Arcul de Triumf și Piața Victoriei, ca să văd cu ce ne putem mândri:
Între emoționant și hilar, pozele astea sunt modalitatea mea de a spune La mulți ani, România!
LMA! frumoase poze..
Multumesc, plecaciuni, alea-alea:)
ce sent intre emotionant si hilar imi starnesti
Eu mă bucur că în sfârşit cineva nu împroaşcă ţara asta cu noroi cum am tot văzut azi pe diverse bloguri.
Faine fotografii. :)
Te inteleg perfect. De-aia a fost articolul foarte modest… incercam sa nu dau in frustrari:)
La multi ani :)
De basescu beat nu se scrie nimic ?
http://versu.ro/basescu-beat-2805.html
Echipamentele militare arata bine la parada, dar multe dintre ele ar fi depasite intr-o lupta. Noi nu mai avem avioane de vanatoare supersonice, ne chinuim cu niste MIG-uri 21 vechi si vai de mama lor. Achizitiile intarzie sa apara iar pilotii isi pun viata in pericol.
La multi ani, Romania!