Se pleacă de la premisa că îţi doreşti realmente să îi întâlneşti şi că ei stau în alt oraş. E ceva greşit în poza asta, dar poate eşti în săptămâna oarbă. Bravo fetei că a fost inspirată să îşi sincronizeze invitaţia cu perioada respectivă.
Unu - înainte să te repezi să spui “sigur, iubito, vin!”, încearcă să îţi aduci aminte dacă mai ai vreo obligaţie în weekendul ăla. De exemplu să fii şoferul alor tăi la vreo nuntă, să aibă pisica ta programare la veterinar în provincie, să dai vreun examen de admitere la teologie sau ceva la fel de zdravăn.
Doi - odată acceptată invitaţia, iubita o va livra prompt familiei. În 75% din cazuri mama ei se va apuca de gătit la maxim cinci minute după aflarea veştii. În secunda în care prima sărmăluţă este împachetată, eşti deja obligat să te prezinţi mort-copt la întâlnire.
Trei - dacă a intervenit năpasta de la punctul unu şi insişti în continuare să apari sau eşti conjurat de punctul doi, încearcă să afli ora şi ziua când te poţi elibera de obligaţii înainte să îţi trimiţi iubita acasă licitând o fermă venire ulterioară.
Patru - mama fetei îşi va adapta practicile culinare la întârzierea precizată de tine şi va reface platourile a doua zi. Familia va începe să se întrebe dacă exişti de fapt şi, dacă da, ce poate fi mai important. Tatăl va ridica o sprânceană.
Cinci - dacă n-ai respectat punctul trei, există foarte mari şanse să o suni ca să-i comunici cea de-a doua amânare: în cel mai rău scenariu vei ajunge cu câteva ore înainte să plecaţi înapoi. Ea va ridica o sprânceană. Maică-sa va ofta şi va stinge aragazul. Taică-su va pune dopul la sticla cu vin.
(to be continued)
Citeste si...
au patit-o ai tai? :))
vreau sa vad ce se intampla pana la final inainte sa trec la dezvaluiri…
Super! :))
Shit happens. Viata e plina de neprevazut. Pe mine m-a pocnit o criza de rinichi inainte de prezentarea unui proiect la care am lucrat doua luni.
Imagineaza-ti cum m-am simtit.
neah, ideea nu era ce poa’ sa intervina, era ce trebuia sa iti aduci aminte si n-ai reusit in timp util.
Stiu, stiu, dar ii cautam o scuza tipului.
e inceputul sfarsitului….;)
Eu il inteleg . Gandeste-te ca ti-ai propus sa sari cu parasuta si acolo sus te mai gandesti odata . E asa grav sa amani ??? E doar omeneste :))
P.S. parasuta e oricum o fractie infima din soacra :))
Cred ca prima intalnire cu parintii ei ar trebui interzisa. Sa se inceapa de la a doua!
sau deloc?? de ce sunt obligati sa se cunoasca?
Mie imi plan intalnirile cu parintii. De obicei am lipici la mame si tati, asa ca nu ma feresc de asemenea situatii.
Cel mai bine e sa-i faci o surpriza. Ii inviti pe ai tai la tine. Cand ajung au sanse mari sa-l gaseasca in chiloti si sa-l puna intr-o situatie destul de stanjenitoare, ceea ce e bine. Discutia cu un om este mai lejera cat timp stii ca te-a vazut in chiloti…
cred ca am trecut printr-o situatie similara. spatiul de sub parchet pare un loc foarte atragator in secundele alea, iti vine sa te bagi sub el :)
Intalnirile cu parintii se impart in doua categorii.
In prima categorie parintii ei te vor toca si-ti vor pune tot felul de intrebari stanjenitoare, uneori. Te vor forta sa bei, ca pe urma sa ii poate scoate ochii fetei ca esti betiv. Oricum sunt parintii care nu te plac.
In cea de doua categorie intra parintii deschisi ai fetei, pe care ii simti si carora le vei spune usor mama si tata. Simti ca nu se ascund de nimic si te simti bine in compania lor. Te simti ca in gasca de prieteni.
Eu ma … pe mine de frica cand ma gandesc ca mi s-a facut o invitatie sa intalnesc 7 din membrii familiei ei la o intrunire a lor anuala…care este nepermis de aproape de momentul prezent:((.Ce ma fac? :)). Nu prea am cum sa refuz, intrucat nu pot gasi motive suficient de bune si in acelasi timp credibile