Concluziile unei plimbări nocturne

Ho că n-am abandonat blogul. E şi el în meditaţie, în sabat, într-o stare de agregare profund metafizică, într-o dilemă existenţială, într-un curs de educaţie sexuală predat de coana lene. Îşi revine curând, nu-l deranja. Sau deranjează-l.

Până la resuscitarea completă vreau să îţi desenez aici gândurile mele nocturne de animal urban care s-a plimbat prin oraş vreo două ore în noaptea asta, la volanul minunii automobilistice denumite Polo.

• Cum treci aşa, duios ca Anastasia, pe Splaiul Independenţei, constaţi că la Grozăveşti se termină şoseaua. Brusc. Alternativele: ori parchezi în Dâmboviţa (cu avantajul că ajungi la ştiri, îţi pupi cele cinşpe minute de celebritate şi după aia te duci frumos şi îţi faci două credite ca să îţi iei Logan) ori intri în parcarea din Carrefour care s-a transformat mai nou în stradă şi care se termină în nişte hârtoape şi bolovani de toată frumuseţea, pe care orice sat sau comuna de pe teritoriul patriei s-ar mândri să-i aibă în dotare. Uliţă zdravănă, frate.
• Pe Maria Rosetti, înainte de intersecţia cu Viitorului, strada se termina iar brusc. De data asta poţi face stânga sau dreapta pe străzi, nu în râuri sau parcări de hypermarket.
• De unde ajung la concluzia că primaria capitalei ne mai ia vara din străzi, că oricum suntem mai puţini şi n-avem ce face cu ele.
• Taxiurile care circulă noaptea dau dovada de agilitatea plăcintei moldoveneşti denumite generic poale-n-brâu şi se specializează în a se grăbi încet pe ambele benzi în faţa ta până văd culoarea galbenă a semaforului, moment în care accelerează sprinten şi trec, pentru a te lăsa să fii primul care aşteaptă următorul verde.
• Mulţi şoferi sunt dispuşi la liniuţe, în special cei din maşinile de firmă care se pare că au interese de serviciu şi noaptea.
• Traficul e atât de lejer, aproape inexistent, încât nu poţi rata şoferii tip cizmă care ziua se pierd în peisaj: platinatele care nu nimeresc treapta a treia de viteză, moşii cu bască pe care îi aşteaptă acasă babele cu bonetă, cocalarii cu o lămâie şi treizeci de cruci în parbrizul Daciei 1310, ca să nu mai vorbesc de sus-pomeniţii plăcintari.
• Bucureştiul arată superb noaptea şi e admirat la unison de beţivi care se plimbă cu petul de bere,   ţigani aurolaci ieşiţi la furtişaguri mărunte, prostituate de toate clasele şi pentru toate buzunarele, emoişti pierde-vară cu freza făcută cu placa, de-ăia care au auzit termenul de pub crawl în vreun film britanic şi îl traduc drept tărşâială printre cluburi.
• Prin toata fauna asta urbană, o prinţesa într-un Polo bleu care se fâţâie aiurea singură pentru a-şi răcori creierii daţi în fiert poate trece neobservată, lucru care nu poate decât să o bucure.

De-aia încheie concluzionând că o plimbare prelungită cu maşina prin capitala nocturnă e într-adevar o experienţă pe care n-ar trebui să o ratezi. Poate fi incredibil de liniştitor mamutul ăsta numit Bucureşti care, deşi nu doarme, îşi mai calmează pulsul după miezul nopţii suficient încât să te facă să-l iubeşti din nou, exact când credeai că îl urăşti cu pasiune.

Citeste si...

1. Noapte albă, dar nu a muzeelor
2. De ce nu-mi plac taximetristii
3. Îmi place Music Club