Cel putin la femei, parul evolueaza odata cu viata personala si resimte aceleasi schimbari ca si emotionalul feminin. Nu stiu de ce, dar femeile simt nevoia de a marca in podoaba capilara diversele schimbari din sfera sentimentala.

Parul e un simbol al sexualitatii

Asta e concluzia la care am ajuns dupa ce am auzit o tipa, proaspat combinata cu un nou Fat Frumos, ca declara, plina de intentii bune specifice inceputului de relatie: “Vreau sa imi las parul lung!“. Normal, fiind simbol al sexualitatii depline si al feminitatii aduse in primplan, parul lung este la indemana oricui vrea sa insiste pe seductia partenerului si peste un an, si peste doi-trei, atunci cand va avea statutul necontestat de pleata (printre altele, declaratia respectiva mi-a sunat si a invitatie la angajamentul de a asista la cresterea capilara, in traducere libera: fii alaturi de mine cat timp se intampla asta!). Read more…

Acolo unde internetul are nevoie de mine si eu de el in aceeasi masura, am ajuns la concluzia ca browserul mi se potriveste de minune. Si ca e singurul care face asta.

De exemplu emailul. Am trecut prin toti clientii de email, am avut un lung concubinaj cu Outlook-ul in diversele sale variante, un scurt “love-hate” cu Mozilla Thunderbird, o perioada de ratacire cu Netscape Communicator. Si am ramas la Gmail in browser, acolo unde se intampla actiunea! Astfel, ascuns printre tab-urile cu siteuri pe care ma plimb sau am treaba, emailul pare si mai integrat in viata mea online.

Sau Twitter. Am trecut furtunos prin TweetDeck, acolo unde atatia utilizatori de Twitter s-au oprit cu dragoste. Am downloadat (poate) zeci de aplicatii-jucarie, de la frumos colorate la simple-simple, la inovative sau foarte customizabile. Niciuna nu mi-a inspirat atata functionalitate cat Twitterul din browser, ala de baza. M-am plimbat eu ce m-am plimbat printre tarabele virtuale si m-am intors tot la browser.

Asadar, se pare ca, in ciuda straduintelor de a pune niste bling extern in comunicarea internautica, eu sunt complet web-based. Si ca ma stanjeneste orice terta parte intre mine si un serviciu de comunicare online, indiferent cat de pompos si-ar aroga diverse functionalitati suplimentare. Ce ziceti, sa fie pentru ca sunt femeie sau doar pentru ca functionez ancorata in tehnologii mai simple?:)

Doamnelor, domnisoarelor, onorata audienta a blogului raluxa.com, va dezvalui azi o jucarie care e musai sa existe la casa omului, deoarece suplineste doua nevoi feminine primare:

• nevoia de descarcare fizica
• nevoia de afectiune

Am convingerea ca viata cu un sac de box slash jucarie moale in casa ar fi mult mai buna. Daca mai facea si cartofi prajiti (sau na, salata verde cu lamaie, depinde cat de in forma sunt in ziua respectiva) era intr-adevar gadgetul perfect.

Neah, la prostii nu va ganditi ca acolo nu-i loc de dispozitive, parerea mea.

Pentru ca pornesc de la premisa ca o femeie trebuie sa fie si frumoasa si desteapta, Evele mi-au facut o surpriza luna asta si mi-au oferit participarea la unul din workshopurile eva.ro. Am ales seminarul Mihaelei Berciu – “Despre imaginea profesionala de succes” care a avut loc ieri.

Cumva insa, ieri am reusit sa-mi dau cu stangul in dreptul si n-am ajuns la curs, trimitand Biscuitele in schimb. Care s-a teleportat la fata locului, a ascultat cu atentie, a luat notite si a revenit in direct cu detalii intr-un guest post pentru raluxa.com, concluzionand: “Bai, vreau camasa cu butoni!”.

Imagine, maniere, bun gust, comunicare verbala si mai ales nonverbala. Despre asta ne-a vorbit Mihaela Berciu azi la workshopul eva.ro. A inceput prin a ne explica faptul ca evaluarea unei persoane dureaza 2 secunde, apoi mai beneficiezi de inca 60 de secunde dupa care gata, ai fost deja catalogat. Interlocutorul tau si-a creat parerea despre tine si va reactiona in consecinta. Ca atare, trebuie sa exploatezi la maxim cele 2 secunde si apoi minutul pe care il ai la dispozitie. Read more…

Urasc mironositele. Gata, am zis-o.

Urasc demoazelele a caror principala provocare zilnica o constituie datul ochilor peste cap in diverse situatii care le solicita atentia sau efortul.

Urasc tarfele de atentie (da, asa se traduce attention whores) care isi canalizeaza intregul efort spre a se dovedi din ce in ce mai proaste si din ce in ce mai dependente de inteligenta, forta fizica si perspicacitatea masculina, transformandu-i pe purtatorii celor mai banale solutii la cele mai simple probleme in eroi, doar ca sa le aplaude testosteronul in actiune.

Urasc printesele care nu-si pot asuma un efort comparabil celui depus de barbati, de parca ar apartine altei specii, altui regn. Nu-ti cere nimeni sa te dovedesti herculeana, sa manuiesti vanjos surubelnita, bormasina sau cricul din portbagaj. Dar nu te-ai nascut cu doua maini stangi si jumatate de creier. Nu esti de trei ori mai proasta delicata decat un barbat, sa scoti exclusiv suspine muierice care sa-l determine pe fraier sa iti rezolve treaba.

Ca si el, apartii speciei umane si emiti aceleasi pretentii la a fi respectata si considerata purtatoare de logica si ratiune. Si nu, daca te pisicesti nu esti un exemplar dulce si delicat al sexului frumos. Esti o ratata care nu se poate impune si altfel in ecuatia dialogului intre sexe.

Urasc mironositele. Alea care rad ca proastele dupa prima gura de Cuba Libre sau dupa primul fum dintr-o tigara mai speciala. Alea al caror zambet e proportional ca dimensiuni cu numarul barbatilor din camera.  Alea care simt nevoia sa isi reafirme feminitatea la orice colt de strada, impiedicandu-se si scrantindu-si glezna gratios. Alea care stau toata viata doar in scaunul pasagerului, pentru ca soferul trebuie sa fie musai o fiinta evoluata de sex masculin. Sau care se urca la volan doar ca sa fie injurate zdravan de barbati si femei destepte deopotriva. Cu rare si firave exceptii, urasc femeile la volan.

E prea posibil sa fiu misogina, de fapt. Un lucru e sigur: rangul nobil de printesa urbana pe care il descriam la un moment dat nu se castiga cu miorlaituri. Si mironositele nu fac altceva decat sa nasca mai multe si mai multe prejudecati care fac totul mai greu pentru miile, milioanele de femei destepte si capabile care exista pe lume si care trebuie sa suporte, cot la cot cu barbatii, miorlaielile sexului slab.