Marturisesc ca nu auzisem de acest film inainte sa primesc invitatia la avanpremiera de la Imax Cotroceni (multumesc Ionut). La fel cum nici de Avatar nu-mi prea trecuse pe la ureche mare lucru. Nici trailerele nu le vazusem inainte. Sa fi fost un semn ca Alice in Wonderland imi va placea la fel de mult ca Avatar? Poate , dar seria asemanarilor dintre cele doua productii cinematografice de anvergura abia incepe…

La fel ca si in cazul capodoperei lui James Cameron care s-a cocotat mintenas in fruntea topurilor all-time , Alice in Wonderland dezvolta un bildungsroman , o evolutie a eroului (in cazul de fata a eroinei) de la stadiul de musafir stangaci intr-o lume ireala la postura de salvator al lumii respective.

Ca si in cazul Avatarului , regizorul (de data asta Tim Burton) ne serveste peisaje luxuriante , animale ciudate si nativi a caror profunzime ajunge sa fie inteleasa de personajul principal abia pe parcursul actiunii , pe masura ce isi intelege misiunea. Si in Alice gasim neadaptarea la lumea ei normala , sovaiala fata de cea alternativa , neincrederea , fascinatia , sentimentele nutrite fata de un localnic , eroismul , altruismul , depasirea propriilor limite si , intr-un final , asumarea destinului.

Johnny Depp joaca din nou foarte bine rolul ciudatului , care i se potriveste ca o manusa de la Edward Mana-de-Foarfece incoace , in timp ce Alice e personificata de Mia Wasikowska – o actrita pana acum necunoscuta mie , careia probabil i-a pus divinitatea in brate rolul vietii , pe care il joaca oarecum inexpresiv si banal. Se putea si mai bine. Noroc cu Helena Bonham-Carter in rolul Reginei Rosii si cu Anne Hathaway drept Regina Alba , doua personaje feminine polarizate si extrem de puternic conturate.

Ultima asemanare cu Avatar e  faptul ca a trebuit sa-mi cocot ochelarii fumurii pe nas si la Alice , fiind o proiectie 3D. Deja ma intreb serios daca nu e asta viitorul cinematografiei mondiale. Oare nepotii nostri se vor uita la filmele “plate” cu acelasi amuzament si aceeasi ingaduinta cu care ne uitam noi la filmul mut?

Overall , Alice in Wonderland merita vazut. Scenariul e fresh pentru ca deviaza de la povestea lui Lewis Carroll fara sa priveze spectatorii de elementele cheie: palarierul , motanul care ranjeste , jocul de croquet cu pasari flamingo , tabla de sah , prajitura care micsoreaza etc. Tehnologia genereaza efectul ala de wow pe care il cautam de la Avatar incoace , iar actorii (well , majoritatea) dau tot ce e mai bun din ei pentru a livra o poveste a carei reeditare in 2010 te va surprinde placut.

In caz ca v-ati saturat de torrents si alte variante de a va uita la filme si seriale , va puteti muta pe HBO unde pe 15 martie are loc premiera seriei Pacific.

Miniserialul este despre cel de-al doilea razboi mondial vazut din teatrul de operatiuni din Pacific. In total 10 ore despre vieti , experiente si povesti din care veti intelege care au fost costurile umane ale razboiului.

Cica e un serial foarte asteptat , ma gandesc ca va avea priza in special la barbati , dar nu numai. Gasiti aici programul primelor episoade.

Enjoy.

Nominalizat la Oscar anul asta , Logorama e un filmulet de 15 minute in care toate personajele si decorurile sunt logo-uri si figuri reprezentative ale celor mai cunoscute branduri. Cam 2500 de branduri se regasesc in filmul pe care criticii amatori si profesionisti il aplauda ca fiind mai bun decat Avatar.

O sa recunoasteti clovnul McDonalds , grasunele Michelin , bomboanele M&M , leul de la Metro-Goldwyn-Mayer si asa mai departe. Nu stiu daca producatorii au platit vreo taxa marilor corporatii care si-au imprumutat logo-urile drept personaje (probabil ca nu , altfel devenea cel mai scump film de scurt metraj din istorie) dar mie mi-a placut.

L-am gasit cu greu pe net , de-aia playerul de mai jos e ciudatel. Din pacate filmul e accesibil doar vorbitorilor de engleza , pentru ca e imposibil sa identifici o varianta cu subtitrare in romana.

Enjoy.

Poate ca in viitor vom avea la dispozitie tutorialul pentru prepararea ceaiului alaturi de fierbator , vom accesa mediile sociale de pe web cu un singur gand si ne vom naste cu o tastatura virtuala in brate. Sau poate ca nu…

Oricum , simpatic exercitiul de imaginatie din film , mai putin partea cu avalansa de mesaje publicitare introduse direct in perceptia utilizatorului. Aia e brrrrr…

O , buchetul de flori , această monedă de schimb a convenienţelor sociale! Femeia e programată genetic să îl pretindă , bărbatul caută şi acum să inverseze codul genetic care îi inhibă reflexul de a-l oferi mai des , mireasa tre’ să se antreneze la sală să ţină în braţe ditamai mormanul festiv , aniversările , cununiile şi primele întâlniri poartă stigmate florale.

Şi totuşi când îl văd aşa , ambalat în plastic , ţeapăn şi inexpresiv ca orice marfă expusă pe raft , parcă nu-mi inspiră niciun gând frumos sau diafan. Or mai exista semnificaţii pentru buchetul de flori şi în zilele noastre , dar pentru mine e echivalent cu pungă de cadouri: pur şi simplu un accesoriu afişat pentru alinierea la rigorile sociale.

Dar v-aţi imaginat vreodată ce ar gândi un buchet de flori dacă ar gândi? Eu cred că ar face un mişto crunt de noi , gen: Read more…