Io pe astia i-am identificat:

Franatorul de profesie: viata in spatele lui este un continuu spectacol de lumini. Stopurile de frana clipesc si clipocesc la tot pasul, chiar daca aparent masina se afla in deplasare. Omul si-a dezvoltat probabil un al treilea picior pe care il tine pe frana, doar asa se considera in siguranta pe sosea. Probabil si frana de mana e destul de solicitata in orice moment. Desi nu e deranjant in sine, e totusi iritant si vrei sa scapi de el. E. ca. si. cand. eu. as. scrie. doar. asa. tot. timpul. Omule, mai lasa frana si condu! Read more…

Cel putin la femei, parul evolueaza odata cu viata personala si resimte aceleasi schimbari ca si emotionalul feminin. Nu stiu de ce, dar femeile simt nevoia de a marca in podoaba capilara diversele schimbari din sfera sentimentala.

Parul e un simbol al sexualitatii

Asta e concluzia la care am ajuns dupa ce am auzit o tipa, proaspat combinata cu un nou Fat Frumos, ca declara, plina de intentii bune specifice inceputului de relatie: “Vreau sa imi las parul lung!“. Normal, fiind simbol al sexualitatii depline si al feminitatii aduse in primplan, parul lung este la indemana oricui vrea sa insiste pe seductia partenerului si peste un an, si peste doi-trei, atunci cand va avea statutul necontestat de pleata (printre altele, declaratia respectiva mi-a sunat si a invitatie la angajamentul de a asista la cresterea capilara, in traducere libera: fii alaturi de mine cat timp se intampla asta!). Read more…

De ceva vreme ma invart in fascinanta lume a Facebook-ului, atat in interes de serviciu dar si personal. Si cand petreci in fiecare zi atata timp pe Facebook ajungi sa ii afli fiecare trasatura noua, fiecare beneficiu adus, fiecare modificare oricat de usoara.

De exemplu, azi am remarcat ca tatuca Facebook iti plaseaza paginile la care ai dat like in profil. Zicea cineva de potentialul de viralitate urias de pe Facebook? Acum paginile la care dai “like” primesc recomandarea ta chiar din zona de informatii din profilul tau, acolo unde se uita orice vizitator nou in cautare de informatii despre tine. Read more…

Intrebata de Bobby pe Twitter care e locul meu preferat din Romania, m-am gandit imediat ca sunt multe locuri din tara asta unde mi-as dori sa ajung. Iar ca sa raspund la leapsa punctual, in momentul asta locul meu favorit este unul in care n-am fost niciodata dar in care ma gandesc de vreo trei ani sa ajung: pensiunea “La Butoaie” din Pietroasele, Buzau (nici macar nu e departe!).

Practic, de cand am aflat de existenta pensiunii cu butoaie mi-am facut o notita mentala ca trebuie sa ajung acolo cat de curand si de atunci tot aman momentul. Nu de alta, dar putine lucruri pot fi mai grozave vara decat sa dormi intr-un butoi amenajat drept casuta de camping. Iar toamna, atunci cand se face mustul, trebuie sa fie o experienta cu adevarat savuroasa pentru consumatorii de produse viticole. Read more…

Sunt unii artisti pe care ii percepi ca fiind eterni. Nu le stii exact momentul debutului, ascensiunea fulgeratoare a primului hit, perioada de suprasaturare a imaginii in showbiz sau intrarea in uitare. Nu iti vine in minte viata dinainte sa ii cunosti si nici nu poti afirma ca sunt “one-hit-wonders” de care nu vei mai auzi dupa ce se epuizeaza cele 15 minute de glorie.

Sunt artistii eterni, cei cu care te nasti, copilaresti, te maturizezi si treci prin viata. Sunt melodii de care iti vine greu sa te desparti de fiecare data cand le auzi, tocmai pentru ca le auzi rar, dar constant. Sunt refrene pe care le canti si tu alaturi de CD sau de radio. Sunt figuri sau siluete iesite din comun pe care le recunosti din multimea de asa-zise vedete trase la xerox.

De la Michael Jackson la Luciano Pavarotti si de la Elvis pana la John Lennon, asemenea artisti sunt in mare parte responsabili pentru cultura si educatia muzicala a fiecaruia dintre noi. Sunt cei care ne-au educat sa ascultam muzica, nu zgomot, sa invatam versurile unui cantec mai degraba decat sa intuim beat-ul unei melodii fara refren.

Un asemenea artist e si fata cu parul de foc careia i s-a urat azi tarana usoara in loc de la multi ani. Poate se simtea prea putin apreciata, recunoscuta, iubita. Poate a simtit cum intra intr-un con de umbra, profesional sau personal. Nu avem cum sa ghicim mecanismele care declanseaza in sufletul unui om dorinta de a nu mai trai. Cu atat mai putin putem judeca un om dupa ultima sa dovada de disperare.

Dincolo de ultimul gest, Madalina ramane unul din artistii eterni ai Romaniei. Si maine, si peste 10 ani, ea va fi Fata cu Parul de Foc. Indiferent ce se intampla azi, muzica si prezenta ei ne vor insoti constant si de acum inainte, refuzand sa cedeze in fata melodiilor fara refren si a artistilor fara substanta.

RIP Madalina Manole.