Cateodata am senzatia ca nu mai am loc in viata mea. Spuneti-i plictiseala, saturatie, iritare, detasare sau orice alt factor care va determina sa ma vizualizati pe mine in afara vietii mele. Din varii motive, ma trezesc uneori pe margine, fluierand, in timp ce particulele vietii mele isi continua nestingherite miscarea browniana. Ma uit eu ce ma uit la ele, dar la un moment dat, inevitabil, ma plictisesc… si atunci ma asez pe banca si ma pregatesc de lectura.

Ca daca tot n-am ce face pana incap la loc intre granitele existentei mele, macar sa citesc blogosfera. Read more…

In fine, acu daca tot am apucat sa citesc despre cersetorii de la Petrom, mi-am adus aminte despre Inteleptul de duminica de la Petrom, pe care am avut onoarea sa-l cunosc in weekend, manata de nevoia subita de a nu ramane in pana prostului.

Imi urmez procedura obisnuita in asemenea situatii, rugandu-l pe nenea de la pompa sa faca plinul la masina si intru agale sa platesc, numai ca (si as vrea sa stiu acum ce femeie recita exact numarul pompei la casa; va invit, poftim!) imi formulez cererea cam impiedicat, sub ochii incriminatori ai Inteleptului de la casa: “Aaa… pompa aceea cu Polo albastru, va rog…” Inteleptul tace suveran, eu inteleg acuzatia si plusez cu detalii: “cred ca e unu sau trei”. Oftand, Inteleptul imi ia cardul “Dom-ni-soa-ra” (eu, la mai putin de un metru saizeci, ma fac mica, mica) “daca toti clientii ar veni cu asemenea informatii la casa, unde credeti dumneavoastra am ajunge?” Read more…

Ma uitam acu prin curtea Generalului si am vazut ca e hotarat sa se duca la sala. Ca cica s-a ingrasat (blink-blink!). Si mi-am adus aminte de instrumentul de tortura provocarea solutia tuturor problemelor de forma fizica pe care subsemnata il detine in casa:

Deci Leg Magic. Deci da. Initial m-a extaziat pe un program de teleshopping, pe la 3 dimineata. Am gasit si tutoriale pe YouTube, ca e celebru. Dupa aia l-am remarcat si la sala de cartier vizitata sporadic.

Asa ca am luat problema in propriile maini. In ordine cronologica: comandat, asteptat, platit, montat. Pus dvd-ul cu programu’, exersat. Impachetat, gasit loc in casa unde sa nu ma deranjeze, asezat frumos. Admirat integrarea lui in peisajul interior. Sters de praf. Aratat cu mandrie ocazionarilor musafiri. De la un punct incolo: agatat haine de el. Sters de praf.

Reprosul mut al Leg Magic-ului deviat de la principala sa functionalitate imi ocupa constiinta. Nu mai pot sa fac nici un exercitiu fizic fara sa imi amineasca de investitia mea nemonetizata. Nu pot sa-mi fac un abonament la sala, ca imi aduc aminte ca am gadgetu’ acasa, ca l-am platit si nu l-am exploatat. Si cica gadgetul face minuni, tre sa exersezi cinci minute timp de cinci zile si ajungi brusc in forma, te tonifiezi si poti merge linistita la plaja in pantaloni scurti, fara sa deranjezi vizual pe nimeni. Eu dau vina pe lene lipsa de inspiratie, asteptand sa ma viziteze un fel de muza a sporturilor care nu mai apare.

Intre timp, Leg Magic-ul a fost decazut din drepturile de suport de haine si mutat pe balcon. Daca o aparea vreodata muza aia, o sa-i cer sa inventeze Leg Wonder, un aparat care sa lucreze singur la tonifierea mea. Cu magia m-am lamurit, am nevoie de un adevarat miracol ca sa fac si eu sport!