Dupa cum am anuntat recent pe blogul FTW.ro , Microsoft a demarat o serie de seminarii in cadrul unui program numit Scoala de Eficienta care isi propune sa imbunatateasca performantele la nivel de IT ale companiilor , sa eficientizeze procesele de helpdesk si sa introduca servicii noi si utile in domeniul tehnologiei informatiei.

Ei bine , maine la Scoala de Eficienta IT-istii din companiile mici sunt asteptati la cursul de Exchange , SharePoint Services & Mobility iar cei din companiile medii si mari au in orar Exchange , SharePoint Server , UC si Mobility , asa ca orice geek (intr-un sens bun al termenului , evident!) care citeste acest articol este invitat , chiar si pe ultima suta de metri , sa se inscrie la seminar.

Toate cursurile Scolii de Eficienta sunt gratuite , asa ca n-aveti niciun motiv sa nu participati si sa nu absolviti Magna cum Laudae. Nu se accepta absente nemotivate sau scutiri medicale. Altfel… stiti vorba aia: ne vedem la toamna!:)

Un mit povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte , copiii au uitat de joacă şi veselie , şi lumea întreagă a căzut în mâhnire.

Văzând ce se întâmplă fără Soare , un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat , iar când l-a găsit , a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer şi iarăşi a luminat întregul pământ.

A venit primăvara , oamenii şi-au recăpătat veselia , dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă , până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit , au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă , alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului , iar cea albă este a ghiocelului , prima floare a primăverii.

Sursa: Wikipedia

Hai ca si anul asta iarna se da batuta la aparitia firicelelor albe si rosii! Sa aveti o primavara frumoasa si sa o sarbatoriti cu martisoare pentru fete!:)

Din prima zi de angajat al unei companii descoperi ca vocabularul corporatist exclude un anumit cuvant care , odata pronuntat , iti spulbera toata karma pozitiva , te deplaseaza rapid in ochii colegilor si superiorilor de la stadiul de tanar talent si individ care promite pana la rolul de nulitate absoluta in structura organizatiei.

Nu numai ca nu trebuie pronuntat , dar nu trebuie nici sa fii in preajma lui atunci cand il comite altcineva. Daca urechile ti s-au aflat intamplator prin zona in care a iesit blestematia in eter ai de luat masuri urgente. Unu: avertizarea delincventului “Baaah…shhht” cu tot cu o privire serioasa care sa sublinieze gravitatea circumstantei. Daca se persista in pacat , esti nevoit treci rapid la doi: ignorarea completa a pacatosului pe vecie , ca sa eviti asocierea cu asemenea elemente negative care spulbera armonia corporatista. Nicio masura nu e prea josnica pentru a fi luata in calcul cata vreme iti salveaza fundul.

Cuvantul e demisie. Pur si simplu nu-l poti pronunta raspicat in birou , indiferent de circumstante , fara sa-ti imaginezi un stol de ciori luandu-si amenintator zborul de pe sub tavanul fals. Ai voie sa injuri in barba daca trebuie sa lucrezi peste program sau in weekend , daca tocmai ti-au mai venit niste sarcini urgente vinerea cu o ora inainte de sfarsitul saptamanii de lucru sau daca te enerveaza vreun client. La naiba , in cazuri extraordinare poti injura si cu voce tare. Dar sub nicio forma (repeta dupa mine!) nu ai voie sa pronunti cuvantul demisie. E o blasfemie lingivstica , un cod secret care , odata pronuntat , va atrage dupa sine patimi grele si vremuri de restriste iar uneori se va transforma in ceea ce invoci: pierderea jobului.

Iar daca vreun nefericit de coleg se baga in hazardul demisiei , indiferent daca iti era manager preferat sau frate intru suferinta profesionala , trebuie tratat pe masura. Nu te vei mai antura cu el , proscrisul cu bad karma si reputatie contagioasa , pentru ca poate transfera asupra ta puterea nociva a gestului demisionar.

Acu vreun an si ceva aveam o managerita simpatica foc si populara pe masura. Era una de-a noastra , rar exclusa din miscarile de trupe ale departamentului. Dupa ce si-a dat demisia a stat in preaviz o luna , timp in care a devenit un fel de Rege Lear al comunitatii corporatiste. Nu mai iesea nimeni cu ea la tigara , toata lumea isi concentra puterea de seductie asupra inlocuitoarei ei. Cred ca in perioada aia am fumat cele mai multe tigari cu ea , ca o Cordelie intr-o adunatura de personificari ale lui Goneril si Reagan.

Acum sunt eu in postura uzurpata. Am pronuntat cuvantul cu d , s-a intamplat si documentul scris , urmat de o ploaie de semnaturi si documente care invoca similaritatea cu inmormantarea: nu poti jeli in voie pentru ca ai prea multe formalitati de indeplinit. Si ma uit cu drag si empatie in jurul meu la mastile invizibile pe care ceilalti si le-au pus deja pe fata pentru a se proteja de virusul demisionar. Intr-un fel ii inteleg: e criza si sistemul imunitar profesional e la pamant. Boala cu D te poate lovi cand nici nu te astepti…

sursa foto: www.bgstudios.com

Cand am auzit saptamana trecuta de codul galben al temperaturilor cu minus in extrem m-am speriat. <smug>Natura m-a inzestrat cu destule calitati </smug> dar rezistenta la frig nu este una dintre ele.

Si cum sedeam eu necajita si meditam la asprimea iernii care vine ba cu ninsoare ba cu geruri ce crapa bordurile lui Videanu din urbea mea preferata , afara se lasa mult-anticipatul frig. Informatii despre gradele cu minus ma napadeau ba din televizor , ba de pe internet , ba de pe la vecini , prieteni si rude care se vaitau de prognoza cea fatala.

Si ma pun in ascunzis si vegetez in casa pana cand se face momentul de iesit la aer si la cumparaturi de stricta necesitate: mancarica , un kentisor , niste suc. Si ies imbrobodita bine , ce mai , imbrobodita zdravan. Read more…

Ninsoarea drept amintire , zapada care incepe sa se topeasca , traficul pe care l-ai biruit si azi , casierita de la bloc care iti incaseaza intretinerea pentru plata careia ti-ai facut in sfarsit timp , caldura apartamentului , un zambet care te intampina din pragul usii , mirosul de gyros si cartofi prajiti , un pahar de vin alb , vreo doua ore de stat la povesti , barfe si rasete cu persoana iubita , tandrete , puncte de suspensie , o baie fierbinte , parfum de lavanda , o comedie romantica si un somn invelit in puf.

Da , uneori seara perfecta poate fi incheierea neasteptata si simpla a unei zile cat se poate de banale.