Si daca tot v-am povestit intr-un articol anterior despre momente cu adevarat intense, raman in aceeasi tematica a senzatiilor puternice, aproape palpabile din viata mea si aduc in conversatie ziua in care mi-am vazut nepotelul pentru prima dat
a.
Nu vreau sa va plictisesc cu povesti neonatale cu care sa empatizeze doar proaspetele sau viitoarele mamici. Nu o sa discut despre cezariene, scoruri Apgar, scutece sau biberoane. Astea sunt informatii strict contextuale ce intervin la timpul potrivit in viata fiecarui om care procreeaza si pe care nimeni n-ar trebui sa le invoce dinainte, intru plictiseala sau angoasa interlocutorilor.
N-am decat poza asta, facuta in decembrie 2005 cu un telefon care, la vremea aia, se lauda cu o azi modesta camera foto. Dar nici nu-mi trebuie alta ilustrare ca sa retraiesc senzatia de deplina apartenenta la micul botz de carne.
Read more…







