Deseori ma intreb cum as putea sa ajut blogosfera de care m-am atasat in ultimii ani sa creasca si sa se dezvolte. In special zilele astea cand vin de la Cluj, unde comunicatea locala este foarte bine sudata si unde bloggerii se dezvolta continuu sprijinindu-se reciproc, nu pot sa nu ma uit in “curtea mea”, aici, si sa incerc sa-mi conturez un aport cat mai substantial la blogosfera din jurul meu.

O trasatura esentiala pe care o apreciez la bloggerii pe care ii citesc este personalitatea. Fie ca sunt de acord cu ei sau nu in articole sau in stilul de a fi, personalitatea e ceea ce seduce intr-un om care se dezvaluie, zi de zi, pe blog. La polul opus, infierez mecanica, stilul fortat si nenatural, masca afisata pe internet de oamenii care nu se bucura suficient de ei insisi nici macar in viata reala. Dar nu despre aceia vreau sa vorbesc, ci despre restul: cei care, azi, aduna aprecierea mea in paragrafele de mai jos.

Daca e ceva ce am invatat pe plan personal in ultima vreme, e sa le spun celor dragi, fara pic de zgarcenie emotionala sau retineri, cat inseamna pentru mine. Plecand de la asta, vreau sa ofer recunoastere pe blogul meu celor care o merita, de cate ori am ocazia. De aceea vreau sa iti arat azi un mic shortlist personal al bloggerilor care se bucura de aprecierea mea si pe care mi-as dori sa ii vad evoluand,” imbogatindu-se” ca oameni si ca stiluri de scris.

Lista mea personala de apreciere

Am sa incep cu Sana Nicolau si Daniela Petrescu, doua femei inteligente, active si cochete pe care le admir si totodata doua resurse de baza pentru blogosfera feminina  din care fac parte. Amandoua au stiluri inconfundabile de a-si seduce audienta, comunicand pana si cele mai banale aspecte de zi cu zi intr-un mod original. Fara sa fiu un groupie, recunosc ca pana si cand nu sunt de acord cu mesajul transmis de ele pe bloguri, rezonez cu forma in care fiecare dintre ele il imbraca. Mi-as dori sa le vad cum se contureaza mai mult ca influenceri in zona feminina a blogosferei.

Mai departe vreau sa va povestesc despre doua gheme de energie: Oana Bratila si Corina Maria Scheianu. Chiar daca acopera nise diferite – Corina este conectata la pulsul urban, vie, activa si pasionata de lucrurile frumoase, iar Oana este capabila sa schimbe lumea in bine, in timp ce pe plan personal mi se pare ca se afla intr-o continua evolutie. Amandoua se bucura de aprecierea mea.

Un alt nume pe care l-am remarcat inclusiv zilele astea la Cluj este Auras Mihai Geambasu, omul care nu-si paraseste umorul nici macar in cele mai critice situatii. Pe blog si in situatiile in care ne intalnim, Auras reuseste sa ma faca sa vad originalul si ineditul chiar si in cele mai banale circumstante, pentru ca “sapa” suficient un subiect incat sa livreze continut marcat ireversibil de personalitatea lui. Ca sa particularizez, el e cel care ma face sa rad la filme proaste:). Mi-ar placea sa il vad cum se descopera, se maturizeaza si se orienteaza spre ceea ce-i place si il pune in valoare.

Doi oameni pe care as vrea sa ii vad afirmandu-se mai mult in blogosfera sunt “tizii” Andrei Basoc si Andrei Cismaru. Amandoi energici, tineri, fresh, sunt bloggeri pe care mi-ar placea sa ii vad dezvoltandu-se mai departe si transformandu-se in influenceri pentru comunitatile care se formeaza in jurul blogurilor personale.

Lista mea se incheie cu “tinerele sperante” care demonstreaza in continuu munca, seriozitate si profesionalism”: Elena Ciric si Andra Zaharia. Cu amandoua am interactionat, pe plan personal si profesional, sub cele mai bune auspicii. Uneori am senzatia ca sunt prea serioase in constanta si daruirea cu care se implica in proiecte si isi construiesc brandul personal, dar atunci cand li se intampla lucruri foarte misto, gen saritul cu parasuta (Elena) sau cunoscutul personal al lui Armin van Buuren (Andra), imi dau seama ca stiu sa se distreze mai bine ca mine, probabil:).

Vreau sa ofer ceva celor pe care ii apreciez

Cred cu tarie ca pentru a fi un blogger mai bun trebuie sa fii in primul rand un om mai bun, preocupat constant de auto-dezvoltare, de aceea am o invitatie pentru cei nominalizati mai sus. Nu vreau sa intru foarte mult in sfera discursurilor motivationale, pentru ca de data asta vreau sa las acest lucru pe mainile cuiva care se pricepe.

Ioan Nicut, trainerul care m-a ajutat in primavara asta sa comunic pozitiv si sa fiu atenta la nuantele comunicate, tine un nou training despre influenta si impact, doua dintre ingredientele succcesului in blogosfera si in viata personala.

Atelierul se numeste “7+ Povesti cu care sa ai influenta si impact puternic in viata ta si a altora”, este sustinut de IE9 si isi propune sa ii ajute pe cei de care ti-am povestit sa fie mai bine intelesi si acceptati, sa aleaga ingredientele si sa gaseasca povestile care conving astfel incat sa-si atinga obiectivul, sa isi foloseasca fricile (ce cred, ce spun) in favoarea lor si sa invete cum sa le depaseasca , sa construiasca tehnic povestiloe care pot influenta .

Cei care au mai fost la un training cu Ioan Nicut stiu deja asta: cateva ore el iti pot schimba semnificativ o parte din viata si din mentalitate, oferindu-ti solutii si tehnici la problemele analizate la care nu ai nici timp, nici aplecarea sa te poti gandi de unul singur. Cred cu tarie ca cei de mai sus se vor imbogati ca oameni si ca bloggeri daca vor accepta sa participe la acest atelier.

Nominalizatilor, ce ziceti? Participati alaturi de mine la acest atelier, vinerea asta?

Iar tu, comentatorule, ma poti ajuta dandu-mi alte exemple de bloggeri pe care ii cunosti si ii apreciezi, pentru ca lista celor care merita sa se dezvolte mai departe in blogosfera si viata personala sa nu se opreasca, nicidecum, aici.

Florile, aceste gratioase si inofensive creaturi, menite sa ne coloreze si sa ne bucure viata, trec printr-o veritabila gherila inainte de a ajunge in stadiul final al unui aranjament cu gust. Asta e concluzia la care am ajuns saptamana trecuta, aflandu-ma, alaturi de alte bloggerite, intr-o circumstanta viu si evident florala: Logitech ne-a invitat in tainele aranjamentelor de flori.

N-as fi zis, dar am aflat pe pielea mea ca aceasta minihorticultura presupune un adevarat horticulturism. O lupta-i ikebana, deci te lupta! Caci de la bolul neintinat cu firele odihnindu-se alaturi, pana la un aranjament care poate sa seduca privirile se impun indoiri, rasuciri, impingeri si infigeri serioase si repetate. Toate guvernate de spaima unui rezultat kitchos la final. M-am simtit mereu la doua lungimi de frunza distanta de spectrul unui kitsch fatal. Nu de alta, dar as fi fost singura vinovata de crimele impotriva bunului gust in ghiveciul meu…

Da, dragii mei, in bolul pentru un aranjament floral se poarta un adevarat razboi fizic si psihologic, cu forta fizica pusa in slujba creativitatii. Nu e usor sa ajungi de aici…

…aici (cu mandrie, alaturi de Adina, Pietricel si Nina).

Mi s-a parut ca floarea din pieptul meu s-a ingrozit un pic cand a vazut la ce cazne sunt supuse prietenele ei verzi – sa zicem ca atunci cand am ajuns la fata locului era roz, cand am plecat era mov-vinetie. Ocazie cu care am inteles ca de la ikebana la sepuku nu e, uneori, decat un pas.

Asa ca aranjamentul floral ramane, deocamdata, in afara sferei mele de interes si de abilitate. Mult mai abordabile mi se par floricelele de pe noua gama Logitech Colour Collection, mai ales ca mi-am identificat in sfarsit si mouse-ul pereche.

Pana ma refac eu horticultural, aflati ca accesoriile din gama Logitech Colour Collection sunt disponibile in Media Galaxy, Flanco si Domo si costa in jur de 100 de lei bucata.

Cam cat un aranjament de flori, dar dureaza si incanta mai mult.

Ce a fost mai intai, oul sau gaina? De ce a traversat puiul autostrada? Cat de mare e un ou mic?

Continutul de pe bloguri e deseori formulat astfel incat sa ofere raspunsuri la diverse probleme. Cu toate astea, de multe ori bloggerul isi foloseste spatiul personal ca sa isi publice dilemele si sa apeleze la parerea cititorilor.

Ieri, mai mult ca oricand, am remarcat ca blogurile pe care le citesc s-au umplut de intrebari:

Cat de ok e sa fii OK? se intreaba RichieTM. E super-ok :) dar sunt de acord ca mai sunt si alte variante de raspuns, mai elocvente.

Art of Flight … il vedem la mine nu? baga retoric Nihasa. Nu prea. Dar e o dovada de curaj ca un blogger sa isi invite cititorii la el acasa.

Cat de tolerant esti? intreaba Bucurenci. Foarte interesant, despre intoleranta alimentara.

De ce pica lumea la BAC? pune problema Oradeanul. Umor trist.

Cata Cola beti pe zi? vrea sa stie NWRadu. Cat piure din fulgi de cartofi mananci zilnic? intreb eu. Relevanta intrebarii imi scapa.

Ce ne facem cu obezitatea? se intreaba Subiectiv. Aparent, o cultivam bine mersi. Uita-te atent prin hypermarketuri, la ce mancare isi cumpara lumea. Si prin fastfooduri.

Daca vine Politia? vrea sa stie Dojo. Un nou episod din sederea ei in State, serial care se apropie de final. Welcome back!

Ce faceti cu uleiul ars? se intereseaza Marieta. Nu m-am responsabilizat suficient incat sa il colectez. Poate pe viitor sa ma educ in sensul asta.

De ce ti-e rusine ca n-ai bani? intreaba Tomata. Cred ca dupa o varsta, daca intr-adevar nu ai bani, e semn ca n-ai reusit in viata. La 20-25 de ani e ok sa bata vantul prin buzunare, dar la 30-35 e cam trist. Si mai e si o chestiune de nuanta: sa ai bani, dar sa nu fi invatat pana la varsta respectiva cum sa ii cheltui.

Ce faci daca iti pierzi iPhone-ul? sondeaza Refresh. Aparent tot ei au si solutia. Ce faci daca gasesti un iPhone, intreb eu?

Cat o sa se termine Romania Franta? pune Haoleu problema. Intre timp istoria a aratat o cifra cu multe zerouri.

Cine vrea o tarantula? intreaba Auras. Fara link, ca postarea respectiva da semne de eroare 404. Nu, multumesc, nu se numara printre animalele mele preferate.

Cat despre Piticu, contrar obiceurilor de dialog pe blogul personal, ieri n-a intrebat nimic. A compensat insa azi, cu doua intrebari asa, de dimineata: De cand e TVR partinitor? si Fetelor, ce e asta?.

A cui e mana care primeste? ofteaza Pietricel. Eu dau uneori bani la cersetori, dar regret aproape intotdeauna si aproape imediat.

Ai fost vreodata la un bal? tenteaza Jeanette. Dap, la balul bobocilor, in liceu si facultate.

E voie sa faci sex pe Stadionul National? supraliciteaza Criserb. Da, de obicei oral si nu dai, ci iei. Si nu tu, ci echipa nationala.

Suntem scenaristi ori suntem rationali? intreaba Maka. Un raspuns de bloggeri trimite la nenumarate scenarii, evident. Mai ales de bloggerita.

Nu putea sa lipseasca subsemnata: Pe ce criterii adaugati oameni in Foursquare?. Am primit destule raspunsuri relevante.

Evident ca au curs si alte intrebari ieri in blogosfera, dar pe astea am apucat eu sa le culeg.

Deci? Ai chef sa le raspunzi? :)

Cateodata, cand ai un vis puternic, care tinteste foarte foarte departe, este aproape evident ca visul ala te va gasi intr-o forma sau alta.

De cand te cunosc, weekendurile cu Formula 1 sunt lege. Te uiti la curse, analizezi fiecare campionat, ba cochetam uneori chiar cu ideea unei excursii la Hungaroring sau (de ce nu) Monaco. La finalul fiecarei curse intervine momentul cu podiumul, cu pozele, cu blitzurile la care zambeste cate un Hamilton sau un Vettel sau un Alonso, cu sticla de sampanie mare in mana si cupa deasupra capului. Si privirea ta nu poate fi egalata cand iti castiga unul din campioni, iar narile cauta sa savureze mirosul de cauciuc ars si ulei incins.

Ei bine, cand alimentezi constant un asemenea vis el devine prea puternic ca sa nu te gaseasca intr-o zi, chiar intr-o forma diferita. Caile sale sunt nebanuite: poate ajunge la tine din inboxul iubitei, printr-o invitatie la pre-lansarea Masini 2 (care are premiera saptamana viitoare in Romania).

Si asa ajungi la AMCKart in Pipera, unde tot voiai sa mergi de 3 ani. Dar nu e o seara obisnuita de dat cu karturile: e Grand Prix-ul Blogosferei. Se organizeaza 4 etape de calificari, iar atmosfera devine pe nesimtite chiar una de competitie, chiar daca bloggerii (si mai ales bloggeritele) se mai si distreaza (de exemplu, facand poze cu un podium pe care nu stiu sa-l revendice altfel :P).

Exista si un trofeu pe masura: o masinuta electrica Lightning McQueen. Un baietel pe care il cunosti indeaproape si-o doreste foarte tare, ca de altfel tot ce poarta  insemnele Cars. Asa capeti si o motivatie secundara sa castigi competitia.

Din calificari iesi primul si descoperi ca participantii intrati in finala sunt destul de priceputi iar cursa devine stransa. Al doilea clasat dupa tine are doar 0.3 secunde in plus.

Circuitul european AMCKart e probabil singurul din sudul tarii pregatit sa sustina un asemenea Grand Prix si ma uimeste profesionalismul tuturor, de la cel care iti porneste kartul la cei care iti printeaza timpii.

La final, intr-o festivitate de premiere in care se tot strang emotiile, se striga clasamentul. Si descoperi ca te asteapta locul I, cupa si trofeul, precum si respectul tuturor celor care au asistat la cursa.

Este exact cum vezi la televizor, in weekendurile cu Formula 1. Numai ca de data asta esti pe cealalta parte a blitzurilor si a felicitarilor. Esti cel ce tine cupa deasupra capului, pe cel mai inalt cub de pe podium.

In alta parte, un baietel isi asteapta propriul vis: sa mearga intr-o masina Lightning McQueen electrica. Una adevarata, in care sa incapa.

Multumesc Rogalski Grigoriu (prin Mirela Podea), Top Gear si Masini 2 (in Romania prin Forum Film) ca ati facut posibile implinirea acestor vise. Ma intreb daca va dati seama ca aseara ati creat amintiri, momente pe care unii din noi nu le vor uita niciodata.

Exact cum fac, la randul lor, si filmele Disney.

Despre Grand Prix-ul Blogosferei a mai scris Sabina, iar poze gasiti la Mahmur.info.

Articol adresat bloggerilor mioritici.

1. Anunta evenimentul pe Twitter – fii primul pentru followerii tai! Chiar daca exista un trending topic, chiar daca vuieste presa, Esca s-a plictisit repetand ca a murit vedeta X si din Nigeria pleaca deja mailuri spam cu chestia asta, followerii tai traiesc in bezna si se bazeaza pe tine sa le zici, simplu si trivial, ca a murit X. Nu da detalii in plus sau opinii personale in legatura cu asta, asteapta mai intai sa vezi ce mai zice lumea si te pronunti dupa aia.

2. Incepe sa faci glumite. De exemplu, la Madalina te-ai legat de “parul de foc” sau ai zis “fata draga nu mai e trista”. In cazul lui Amy Winehouse poti spune “haha dar avea numele predestinat” sau “Vezi ce se intampla daca nu vrei la rehab” (dezalcoolizare). Fii spiritual, nimeni nu se va fi gandit sa faca analogia cu melodiile ei. In plus, aratand ca privesti moartea ca pe o gluma, vei fi mai respectat si mai temut pe internet.

3. Scrie pe blog. Nu conteaza ca blogul tau n-a vorbit niciodata de muzica sau de mondenitati, ca nu ai pomenit niciodata vedeta aia. Tocmai de-aia audienta ta va fi fascinata, pentru ca te-ai abtinut pana acum sa le oferi punctul tau de vedere valoros! Nu uita sa fii cat mai concis in articol (poti recicla linistit glumite de pe twitter, nimeni nu se prinde pentru ca audienta blogului tau nu vine de pe Twitter, desi dai de 2-3 ori share la articol, sperand la RT-uri). Nu pune nicio melodie, e suficient sa folosesti prima poza gasita in Google Images, dar nu uita sa potrivesti titlul pentru SEO.

Now you are good to go! Asteptam sa moara urmatoarea vedeta si aplicam reteta!

Ca tot m-a inspirat #blogtail la o sueta cu bloggeritele in seara asta… Se tot zice de blogosfera feminina ca n-ar fi, ca nu s-ar povesti. Eu citesc o groaza de bloguri feminine si am un alfabet intreg s-o dovedeasca.

A – Andressa – una din cele mai vechi bloggerite pe care le citesc. Inepuizabila.

B – Bogdana – very wise, very deep.

C – Ciupercutza, braileanca de la mine, un stil foarte personal si relaxant.

D – Denisuca, de pe blogul ei afli vrute si nevrute, povesteste cu pasiune si recomanda cu argumente.

E – elenaciric.ro, pentru ca M-ul (de la Minxieee) e ocupat!

F – Florica de la TVDece, neaparat. Chiar daca blogul nu e intru totul feminin, amprenta Floricai in blogosfera e de netrecut cu vederea.

G – Gladiola. Controversat, imi da o stare aparte.

H – initial n-am stiut ce sa pun la aceasta litera naravasa, dar dupa aia mi-am adus aminte de Haolica. Pai se poate? Pai va rog! Vaca reprezinta singura legatura cu RCS RDS care mi-e cu adevarat simpatica.

I – Ionouka, aka Printesa Urbana. Recunosc, omonimitatea rangului ne-a unit. Dupa ce am pieptanat blogul de alias-uri am ramas fanul ei, ca scrie misto.

J – Jeanette, desigur. Adica Marie-Jeanne, fosta Lamaie, veterana a blogosferei si autoare a multor texte care mi-au ramas in minte, atat la ea cat si pe Hotcity. Ii reprosez ca nu scrie mai des.

K – KorinaMS. Scrie bine si danseaza exceptional salsa.

L – Lilisor. De la Oradea, perechea lui Siropel e frumos descriptiva.

M – Maldita, spumoasa si neintrecuta in stil dar mai putin data dracului decat se pretinde.

N- Nebuloasa, de o sinceritate dezarmanta si un ton uneori dojenitor care te pune pe ganduri.

O – Oana Bratila e ca un spiridus energic, dovada ca e capabila de curatenie intr-o tara intreaga si intr-o singura zi:P. Precum si de multe alte fapte bune.

P -Pietricel. Intotdeauna va sti sa formuleze un mesaj oricat de banal intr-un mod super atractiv. Rade cu pofta… de viata.

Q – Questioare. Usurica precum o carte de vacanta, umple un blog aerisit fara sa te oboseasca.

R – imi apartine, indubitabil. Hai, sa ridice mana sus cine nu-si citeste absorbita blogul uneori, macar cele mai recente articole, macar din feed reader, gandind: Desteapta mai sunt! Au, dar ce e greseala aia acolo?

S – prima litera disputata de trei bloggerite. Laurii se impart in mod egal intre Siblondelegandesc (Miruna scrie cele mai misto advertoriale) Sanuca (cireasa care ma invata cum e viata dincolo de 31) si Simona Tache (pentru asta).

T – Tomata cu scufita. Desteapta, sensibila, practica, un ton sincer si personal pe blog si multe de citit acolo. Te pup Tomi!

V – Pe Verze le urmaresc de pe la inceputurile mele blogosferice si nu sunt deloc varza.

W – Wild thoughts, blog colectiv scris de un el si o ea, imi plac postarile ei.

Y – Iyli, stiu ca initiala nu e Y dar eu mereu ii incurc numele si tastez Y mai intai in browser.

Z – ar fi fost la Zappy, daca mai scria. Dar asta e alta poveste. Later edit: noroc ca exista Zaineasca :)

Ia ziceti voi astia, care ati citit pana aici: ce litera am ratat?

Si… sa indraznesc sa va intreb de alfabetul personal? Ca indubitabil cititi bloguri de fete:)

Am lasat sa se domoleasca razboiul hateri vs A-listeri, ca exemplul meu e personal, nu se inscrie in trendul generalist de opinii. Si daca e sa fiu catalogata haterita, macar sa imi castig asta prin fortele proprii.

Se facea ca un A-list blogger manifesta de-a lungul timpului un foarte dinamic si viu interes in privinta persoanei mele. Sau, ca sa mai elimin din ambiguitate, nu in privinta mea in special dar na, eu in curtea mea ma uit, de acolo culeg exemple.

Spre deosebire de mine, el nu se uita doar in curtea lui ci cu voluptate de A-lister mai tragea cu coada ochiului si pe la curtile altora. Si cum A-listerului ii sade bine cu scrisul, nu de putine ori m-am trezit cu referiri la adresa mea cand imi era mai senin si masa mai nepusa…

Viata personala

L-am intalnit pe Baiatul Dragut si, la ceva vreme dupa aia, a aflat si A-listerul de relatia noastra. L-a validat suveran, pana cand a aflat diferenta de varsta dintre noi. Pe care a dezaprobat-o cu un post pe blog. Dupa aia, imi acorda manifestari vadite cu fiecare ocazie cand ne vedeam, ca sa inteleg ca el nu e de acord.

“Ce faci cu copilul ala?” wink wink.

O data, de doua ori, de trei ori. Devenise deranjant. Un an si o suta de apropouri mai tarziu, a inteles si a abandonat subiectul, dar gluma devenise deja ingrosata.

Jobul

Mi-am schimbat jobul asta toamna. Poate n-a fost cea mai buna alegere profesionala, dar a fost un pas facut de mine, din care am invatat multe si care a implicat prea putin – sau deloc – alti bloggeri. A-listerul a ramas consternat “cum pot sa ma amestec eu in noroiul ala” “ce caut eu in susaneaua aia”. Totul pe fata, in blogosfera si retelele sociale, inclusiv “informatii” prin twitosfera despre salariul meu in respectivul trust.

Caci A-listerul nu are mess, telefon sau mail decat in discutiile directe despre banii si contractele lui. Orice altceva se poate discuta deschis in social media, la fel cum in viata reala mi-ar zbiera de la distanta orice intimitate, in auzul public al vastei sale audiente.

Cand am plecat din respectivul job, A-listerul a ramas consternat: “pai de ce nu mi-ai zis?”. A, pai nu stiam ca te priveste direct. True story.

Blogosfera

Am tinut recent una din foarte putinele prezentari din viata mea, vorbind de relatia dintre bloggeri si agentii. Desi am experienta in ambele ipostaze, am spus foarte clar ca vorbesc in calitate de blogger.

A-listerul n-a fost de acord cu mine, lucru perfect acceptabil. Ne-am contrazis in sala, lucru perfect acceptabil. L-am intrebat in seara evenimentului ce parere a avut despre prezentarea mea. In afara unor complimente fizice la limita acceptabilului, n-a avut mare lucru de zis.

Ajunge A-listerul acasa, in fata instrumentului sau de putere: blogul. Si in fata calculatorului incepe sa dea, ignorand cu nadejde hotarul dintre critica si jignire, dezlantuindu-si forta suverana in infierari cu caracter definitiv.

Un gust amar

Cum sa zic, omul asta mi-e in continuare oarecum drag pentru ca atata timp am ales sa vad doar binele din el, doar sensibilitatea de sub o carapace abrutizata, doar bunele intentii de sub manifestarile de multe ori rautacioase.

Si da, ma declar in continuare onorata de fiecare data cand ma regasesc intr-un anturaj de bloggeri mari cu vechime, stiind ca sunt pionierii unei industrii, ca au tolerat multi idioti, ca au muncit mult si ca au suportat multa presiune.

Nu dau nume, asumandu-mi cele invatate din blogosfera: un articol fara nume e un articol fara valoare. De-aia valoarea acestui articol o sa reiasa din mica mea pastiluta amara de experienta de viata, si atat.

A, si din concluzia ca A-listerii sunt uneori atat de hateri incat devin A-hateri.

Pentru ca se intampla sa stai o ora la un articol sau sa te ridici in cinci minute din fata calculatorului.

Pentru ca ideile te taie cand nu te astepti si te surprinzi framantandu-te de pe un picior pe altul, nestiind unde sa te duci (carnetel, laptop, mobil, reportofon?)

Pentru ca daca tii in tine prea mult timp o idee incepe sa doara si sa creeze disconfort.

Pentru ca uneori muncesti din toti rarunchii la un articol si nu intotdeauna iese la calitatea si consistenta anticipata, ba mai lasa si leziuni fizice sau emotionale demne de o vizita la proctolog.

Pentru ca nu poti sa-l faci decat acasa, la job sau in alte locuri unde ti-ai marcat deja teritoriul si ti-ai pus in functiune intimitatea (laptop, internet, cana de cafea).

Pentru ca uneori articolele prind contur mai lejer dupa ce ai baut o cafea.

Pentru ca uneori nici nu te astepti sa se intample mare lucru, si totusi in doi timpi si trei miscari, fara sa te chinui, iese un articol coerent si firesc.

Pentru ca uneori suferi blocaje inexplicabile si efectiv, oricat te-ai stradui, nu rezulta nimic.

Pentru ca se intampla zilnic, sau cel putin asa ar trebui.

Pentru ca un articol e ok, dar doua intr-o zi iti produc o bucurie similara cu cea de mai jos:

Sa-mi scuzati vulgaritatea articolului. Nu e scris din baie, dar ar fi putut fi, ce-i drept:). Mai aveti si alte idei intru asemanare?

Nu e inca gata, e la aprobat in Ovi Store:) Aplicatia de Symbian a blogului e facuta cu manuta mea si contine articolele din feed, stilizate frumos. Ce-i drept, e mai mult pentru ego, avand in vedere ca URL-ul blogului poate fi accesat fara probleme pe orice smartphone si pe orice sistem de operare. Sa nu mai vorbim de feed, care la fel, sta la dispozitia tuturor:).

Aplicatia e creata prin Ovi App wizzard, un tool descoperit zilele astea care iti permite sa iti convertesti blogul sau profilul pe retele sociale intr-o aplicatie pentru Symbian.

Practic Nokia iti pune la dispozitie un instrument prietenos care iti poate aduce un reach in plus pe partea de audienta pe mobil.

Eu cel putin am creat aplicatia in doi timpi si trei miscari. M-am descurcat prin meniul intuitiv fara sa ma bage nimeni in dileme tehnice. Mi-am personalizat logo-ul, headerul, culorile, textele. Datele de profil mi-au fost cerute abia la final, asa ca nu m-am impiedicat in ferestre inoportune de login.

Din Ovi App Wizzard aplicatia e trimisa la aprobat si la publicat pe Ovi Store (in stadiul asta ma aflu eu acum), de unde ulterior poate fi descarcata via web sau mobil. 

Nu stiu exact pe ce telefoane merge si pe ce nu, dar sunt curioasa cum o sa functioneze aplicatia raluxa.com pe Symbian, asa ca atunci cand va fi gata o sa va invit sa testati si sa dati feedback. Evident, oricine isi poate face aplicatii de blog, Facebook, Flickr sau ce optiuni mai sunt disponibile, dupa care sa le publice pe Ovi Store. Ba chiar se pot monetiza cu reclama.

Si o intrebare: exista ceva asemanator si pentru iPhone sau Android? Am impresia ca doar Chinezu are aplicatie de iPhone. Alte aplicatii de mobil pentru bloguri mai stiti?

Da, Nihasa a implinit 6 ani de existenta in blogosfera si a marcat aniversarea printr-un blogmeet stropit din belsug cu Heineken.

Recunosc ca l-am sustinut in demersul asta inca din stadiul de idee, Bogdan Epure fiind primul blogger generalist care organizeaza un party la aniversarea blogului. Ce-i drept, e vorba si de o cifra respectabila: sasa ani frumos de blogging:)

Designed by Alex Oda

Imi amintesc cu placere ca iarna trecuta Corina Georgescu a mai facut ceva asemanator cu proiectul ei, cand a implinit un anisor pe nisa de turism. Vorba lui Dan, se creeaza precedente. Blogurile devin branduri sustinute prin evenimente, prin PR, prin endorsementul altor branduri (idee sustinuta, oarecum, si pe refresh.ro)

Crestem mari, crestem impreuna. La multi ani, Nihasa, veteranule.

Credit foto: refresh.ro