Nici eu n-am fost din cale-afara de activa pe blog in ultima vreme (Dan se mira azi pe YM ca muncesc atat de mult incat nu mai am timp de stat online)(mesaj sefului meu: chestia asta e cu totul si cu totul adevarata, lol) in schimb nu m-as gandi niciodata sa-mi abandonez bloguletul cu o fraza de inchidere sau, mai rau, fara un articol de adio.
Un blog abandonat e unul din cele mai triste locuri de pe net. Mai trist decat un site in paragina: acolo, continutul static poate sa ramana ancorat in eternitatea online-ului. In schimb, blogul care si-a trait viata cu si prin continut dinamic, comunitate, comentatori, noutati, articole, RSS, taguri, arhive, categorii, bannere, tweeturi si preluari pe Facebook si dupa aia a incremenit in timp ma deprima ingrozitor. Mai ales daca autorul / autoarea scria bine si reusea sa dea un contur si o atmosfera misto blogului.
Abandonul unui blog e ca o despartire. Uneori ai parte de discursul “nu esti tu de vina, ci eu” si ruptura e brusca. Alteori lucrurile se racesc de-a lungul timpului si tu ar trebui sa intelegi apropoul chiar daca revii periodic la el ca sa constati ca nu s-a schimbat nimic in bine. Mai sunt situatii in care gasesti o explicatie baiguita si neconsistenta, scrisa ca sa fie acolo, cu o ancora de “cine stie, poate intr-o zi…“. Iar uneori se intampla cu un blog pe care l-ai iubit atat de mult incat speri ca despartirea nu e reala si il astepti inapoi, oricand ar avea chef, fara nicio explicatie.
Si, bineinteles, mai sunt si situatii in care revii doar ca sa gasesti un domeniu inexistent sau o notificare seaca de la blogspot / wordpress.com. Autorul acestui blog a sters continutul. Blogul nu exista. Sau, mai rau, exista dar e deschis numai cititorilor invitati. Esti cititor invitat? Normal ca nu. Cum sa te simti mai banal, mai prafuit si mai nespecial decat atat? Bad breakup…
Si un fun fact: exemplele din articol sunt exclusiv bloguri feminine. Sa fie barbatii mai consecventi in online decat in viata reala? Sau explicatia e ca nu sunt in stare sa lase in urma ceva memorabil, de regretat atunci cand dispare?
Si tu? Ce bloguri regreti ca au plecat din viata ta? Cum a fost despartirea, usoara sau dureroasa?