Am identificat in schimb o flegma de nisip, amenajata inghesuit intre stanci si diguri, ingusta si pietroasa, in care mai degraba te abtii decat sa intri cu talpa intreaga in stanci. si te duci frumusel la dusurile de pe plaja. A, si mai e plaja de langa castel, dar atentie, daca va prajiti acolo la soare n-o sa va stropeasca valurile si nici n-o sa puteti alerga in spumele marii.

Ce e misto in Balcic: verdeata, terasele linistite unde se mananca scoici bune de tot, castelul Reginei Maria si mai ales gradinile din jur, amenajate cu adevarat spectaculos. Duceti-va, plimbati-va, fotografiati Balcicul, acest mic orasel ce pastreaza o alura regala, gen Sinaia asa.

Dar daca vreti plaja, piscine, sezloange si all inclusive, nu faceti greseala sa ratati Albena si Golden Sands, aflate la cativa kilometri distanta.

Pentru ca te poti plimba printre case vechi de sute de ani, autentice si interesante, poti sa te opresti pe o bancuta (sunt multe, multe bancute libere, la umbra, soare, lac, pe alese). E verde, e aer curat, e liniste.

In Muzeul Satului vezi aproape exclusiv straini plimbandu-se, admirand si fotografiind autenticul romanesc al altor vremuri. Asta in timp ce pe partea cealalta a gardului colcaie cealalta Romanie, de care turistii ar face mai bine sa nu auda…

Mi-au furat imediat privirea si, la scurt timp, si niste bani din buzunar. 40 de lei kilogramul? Hmm, sa dam 10 lei pe un pahar mai bine. Marisor paharul, micute boabele. Si am pornit agale spre Armeneasca, spre job, plescaind cate o fraguta din recipientul transparent si simtindu-ma ca intr-o plimbare la munte.

Dar am descoperit repede ca nu poti manca fragi in public. Sunt fructe prea intime, ce tin de descoperiri si de pitulari in boscheti, dupa frunze, in buzunare, sub limba.

Fraguta nu e atat de vulgara incat sa fie consumata pe strada, in vazul tuturor. Le simteam ochii trecatorilor: imi violau fructele cu pofta lor, salivau din priviri in paharul meu. Mi-am ascuns fragutele intr-o punga si-am poftit si eu la ele pana in intimitatea biroului. Unde, inainte de marea devorare, le-am facut poze.

Nu-mi violati fragutele, va rog.

Unele par minore.

Oricum de vineri, cand rotile masinii au “pasit” in Cetate, am tot emis exclamatii de incantare si de feeling #medieval. Sighisoara parca nu e din Romania (in sensul bun, daca exista asa ceva). Si da, se plateste accesul cu masina, iar banii ajung aparent la viceprimar, printr-o firma care a castigat la licitatie concurand cu ea insasi.

Daca ajungeti sa vizitati cetatea va recomand vizitele cu ghid (aflati mai multe la centrul de informare turistica). Aflati o groaza de informatii si aveti ocazia unui tur complet asa cum a procedat gasca de Onlineritze cu Farmec: Florica, Zaineasca, Nebuloasa, Cristina, Tomata, Corina, Ruxa, Diana, Andreea si absenta notabila a zilei de duminica, Mironeasca.

Camera din Hotel Sighisoara. Cladirea dateaza de pe la 1500.

Intrarea in hotel Sighisoara. Seamana cu un han #medieval

Si baia avea un perete de piatra

E bine sa notezi cand ai construit, cand ai renovat...

Culori in Piata

Papusile din turn se schimba la 6am si 6pm, cand breslele incep/termina munca

Suvenirurile erau chiar ok - multe cu bun gust si diferite de la un magazin la altul

Restaurant memorial. Cam kitsch, parerea mea.

Vedere din Turnul cu Ceas

Ce aproape sunt Budapesta & Viena... norocosilor

Multe, multe acoperisuri

Turnul cositorarilor

In turnul cositorarilor nu se paseste, e proprietate privata.

Scara acoperita ce duce spre scoala, biserica si cimitir. Fabulos.

Aparent nu aveam voie sa fac poze in biserica. Why? Doar in Romania...

In cripta era semnal Orange. In crama de la hotel Sighisoara, nu.

Fabuloasele scari, vazute dintr-o alta perspectiva

Daca va ganditi sa va mutati in cetate, exista case de vanzare

Si cea mai frumoasa straduta pe care am pasit vreodata in Romania

Unde se ascund astea in timpul iernii, cand ar putea fi utile ca pluguri?

Romanii imbatranesc fara vreo activitate anume. Doar uitandu-se unii la altii. Si parca privirea lor incepe sa nu mai zica nimic.

Evident, la imbinarea pozelor apare un ghost effect, depinde foarte mult si de priceperea fotografului:)

In rest, camera stie si un efect de desen animat din care ies poze foarte simpatice, precum si alte jocuri-jucarii numa’ bune de testat.

Eu mi l-am asezat in par asa, mai etno-folk, si m-am dus intr-o duminica seara pe Baricade, unde Oana s-a milostivit sa imi faca pozele pe care le puteti vedea in articolul de pe site sau mai jos:

Bonus, am raspuns si la o serie de intrebari fashion-related, povestind despre pantofii vietii mele (gasiti pe undeva prin articol povestea de dragoste dintre mine si ei), despre cele 3 parfumuri preferate, toate “negre”, precum si despre alte maruntisuri de stil personal.

Daca deschizi sifonierul tau in acest moment, ce tipuri de haine poti spune ca predomina: Haine sport si foarte casual, tricouri si pulovere in culori si modele versatile care suporta multe combinatii si lasa loc imaginatiei. Putine fuste si rochii, multe tricouri, multe pulovere si perechi de blugi.

Care este piesa vestimentara pe care o consideri esentiala in garderoba ta: Blugii, fara ei nu as reusi sa ma imbrac in 9 din 10 cazuri.

Ce nu ai purta niciodata: Fuste si rochii foarte scurte sau foarte mulate. In general prefer haine ample, evazate,  nu imi plac piesele vestimentare cu dimensiuni meschine.

Asa ca daca vreti sa ma cunoasteti mai bine va invit sa cititi despre mine pe Hotcity si sa va imaginati cum ati fi purtat voi accesoriul respectiv! Neaparat rosu, ca doar vine Craciunul…

Sunt convinsa ca se poate si mai bine. Asa ca, daca va vin idei artistice, va puteti decora geamurile pe interior ajutati de un set de markere lavabile, din acelea care se folosesc prin sedinte pe tablele albe. Se curata imediat cu orice detergent de geam sau pur si simplu cu un burete. Nu inainte de a va lauda pe Facebook cu creatiile, evident.

So? Should I quit my dayjob?:)