As fi comentat “de rau” daca scriam articolul asta mai devreme, pentru ca organizarea a fost intr-adevar la limita jenantului, pentru ca mai aveam putin si faceam crowdsurfing ca sa ajungem in Golden Circle, pentru ca odata ajunsi acolo nu eram in buza scenei pentru ca s-a mai inventat un Diamond Circle, pentru ca mai aveam putin si lesinam de la multimea de trupuri dogorinde care formau o masa compacta, de nepatruns, pentru ca singurul loc unde nu te loveai de o coada monstruoasa a fost la standul de bere draft (Ciuc Premium ftw!), pentru ca a fost plin de cocalari veniti doar sa faca impresie si de pitzipoance venite sa se fotografieze cu Bon Jovi pe fundal, pentru ca, pentru ca….
Dar dupa aia m-a gasit muzica. Showul unei trupe legendare, spiritul rock and roll si vocea puternica a unuia din adevaratii cantareti ai lumii. Ne-a gasit pe toti muzica. 55.000 de mii de oameni care cantau intr-un glas si vibrau intr-un puls. Melodiile din liceu si facultate, practic toata coloana sonora a tineretii mele facuta cadou intr-unul din cele mai frumoase concerte la care am avut onoarea sa asist vreodata.
Melodia asta a stat in no.1 in MTV Top Twenty multe, multe saptamani la rand. Pe vremea aia aveam 15 ani, ma uitam cu religiozitate la Top in fiecare duminica – il prezenta o tipa Rebecca si era highlight-ul fiecarei saptamani. Tin minte ca ca niciun alt clip n-a mai stat atat no.1 si de fiecare data cand o difuzau eram fericita si hipnotizata de voce, melodie, videoclip, poveste. Si spre sfarsitul concertului mi-a facut-o cadou.
Bon Jovi, I will ALWAYS love you. Restul e poveste, iar aseara a fost una din cele mai frumoase povesti din viata mea.
Mi-a placut sa citesc impresii de dupa concert la Luiza, la Elena, la Piticu si la Denisa. Multumiri speciale merg catre Ciuc Premium pentru acest minunat, minunat cadou si pentru sustinerea muzicii live.
Pentru ca muzica live a insemnat aseara, cu adevarat, muzica traita la maxim.
(poza via Sorin).
Citeste si...
am zis si o sa mai zic de cel putin o mie de ori in viata asta: ZEI asta sunt oamenii astia!!!!
Intamplarea face ca eu am intarziat la concert. Dar jur ca n-am prins nicio coada, cred ca a fost mai bine asa. :D
Eu n-am intarziat in Piata Constitutiei dar a durat ff mult sa navighez prin multime, asa ca am ajuns la “locurile noastre” cu intarziere :(
fetele, eu am ajuns la 7 la “poarta” si am reusit sa intru la 8 si nitel, cand Zeitatile Lor erau pe scena, dar asta pt ca lumea deja incepuse sa huiduie nitel la intrare si bodegarzii ultrazelosi au inceput sa dea rasol.
nu inteleg ce e in mintea unor organizatori care STIU ca vin 50.000 oamei si ei fac 2 “porti” WTF??????
Da, pe spatiul de concert a scris mare IMPROVIZATIE, noroc ca fanii adevarati uita si iarta :)
Nu ti-a placut. Parol! :)
Cum asa?:))))
1, toata ziua s-a tzipat ca sunt 55.000 de bilete vandute pe bani.
2, unde intra lumea aia in spatiul ala asa de mic, pe intrarile alea asa de mici?
3, am fost acolo de la 4 jumate, am intrat la 6 … si de cand am intrat si am luat bere nu ne-am mai miscat din locul in care am fost. Nici macar buda, ca fiind 50k pipalshi coada era de minim juma de ora.
deci a fost misto.
Singurul lucru care nu l-am inteles a fost busculada de la iesire, adica de ce nu se iesea. Dar in rest a fost ok.
Am tremurat pur si simplu cand au cantat ‘Always’, si, pe urma, cand pe acordurile de la ‘These days’ a spus ‘Thank you for your patience’, am inceput sa plang. Au extraordinar de mult respect pentru fani. Si da, trecand peste inghesuiala de la iesire si fetitele care isi faceau poze cu un telefon de care atarna o chestie pufoasa si roz, a fost o seara senzationala.
Oana am zis, cine n-a plans la bon jovi a fost acolo degeaba :)
Piticule, sa traiesti!
Bilete Diamond Circle nu au existat. A existat doar zona cu numele asta. Acolo am intrat intai cei cu bilete Golden Circle care ne-am dorit suficient de tare sa fim in fata incat am venit cu ore bune inainte (eu intre 11 si 12, altii chiar de pe la 7), am stat in soare si am transpirat pana cand hainele au cedat pielii din culoarea lor si au intrat la apa (dar macar nu ne-a fost greu sa navigam pana la “locurile noastre” pentru ca nu era aglomerat in fata). Au venit un tip mare si o tipa din echipa Bon Jovi si ne-au dat bratari cu care se putea intra in zona din fata. Dupa ce au terminat trupele din deschidere insa… in aceeasi zona Diamond Circle a putut intra oricine cu un bilet Golden Circle pentru ca na, trebuia sa fie plina, nu dadea bine altfel.
Per total, organizarea mi s-a parut buna, desi a avut unele bube. Ca au venit o groaza de oameni care n-au ce cauta la un concert rock nu e in nici un caz vina organizatorilor. Asa a fost si la alte concerte mari (AC/DC, Metallica). Si sincer, la trupe care strang atatia oameni nu m-as duce a doua oara… in primul rand din cauza “faunei” de concert.
Spectacolul in sine nu m-a impresionat foarte tare. A fost bun, curat, corect. Dar, in afara de faptul ca a tinut 3 ore, fara nimic care sa mai ofere ceva in plus.
Am vazut zeci de trupe din primul rand. Si am invatat ca exista un motiv al dracului de bun pentru care majoritatea trupelor mari sunt acolo unde sunt: chiar pot sa sune impecabil live.
Asa ca pana la urma trebuie sa mai existe si altceva care sa le ridice spectacolul lor deasupra altora. Fie ca e vorba de un gurist care sare de parca are arcuri in talpi sau sare de pe scena in multime sau alearga pe toata scena cu chitaristul in carca (si il scapa pe jos sau nu), de un chitarist care sare de pe o platforma cat el de inalta sau canta la chitara in cele mai ciudate pozitii sau se arunca cu spatele cu tot o chitara transparenta peste tobe sau o bate cu camasa de care tocmai s-a dezbracat sau pare ca o f*te (ma refer la chitara, nu la camasa), de elemente de teatru, de balet, de animale exotice, masini, locomotive, motociclete, sabii, custi, instrumente de tortura, papusi gonflabile, tomberoane aduse pe scena, de instrumente ciudate (chitari in forma de topor sau transparente, goale si umplute cu apa si pestisori), de machiaj sau costume remarcabile, de un cuplu de chitaristi care canta fiecare la chitara altuia, de un joc de lumini deosebit, de flacari, artificii, baloane, confetti, “zapada”, de gesturile si mimica lor, de felul in care reusesc sa agite nu publicul care era oricum deja agitat de acasa, ci pe cel care in mod normal n-ar prea gusta genul respectiv de muzica sau macar anumite piese din repertoriul lor. Pentru absolut fiecare din chestiile enumerate in fraza asta am in minte cate un moment din concertele pe care le-am vazut.
o trupa ca Bon Jovi nu are nevoie de “artificii” si “floricele”. pentru noi, muritorii de rand, e, Bon Jovi, sunt suficienti. Pentru mine sunt de departe trupa vietii mele si au sunat beton.
asa ca fite de genul “au cantat bine si atat” sunt de inteles pt copilasii care nu stiu fac diferenta intre o trupa care canta si o trupa de “spectacol”. Bon Jovi nu are nevoie de dansatoare dezbracate sa se te fac sa te uiti la scena sau sa te simti bine alaturi de ei. Nu au nevoie nici de chitari, gesturi de adolescenti teribilisti samd. Bon Jovi sunt suficienti pt a fi cei mai cei.
Au prestat live mai bine decat oricine care a cantat vreodata live in Romania si daca vor mai veni vreodata pe aici, voi merge sa ii revad, chiar daca va fi nevoie sa ma topesc iar de caldura.
Au facut sa rezoneze la fel 50.000 de oameni, in ceam ai pura si simpla maniera in care o puteau face niste muzicieni desavarsiti: cantand impecabil si transmitiand emotiile tuturor celro de acolo.
Apoi, mi se pare de bun simt ca dupa ce dau o suma X pe un bilet, sa nu isi bata nimeni joc de mine pe banii mei a se intelege organizatorii). Am mai vazut si noi concerte uriase si pe afara si acolo, chiar daca stai cuminte la coada sa intri la show, nu mori de sete, nu te pipi pe tine, nu lesini de deshidratare la 1 km de un echipaj de prim ajutor, nu ai 2 porti de acces la 50.000 oameni.
OK. Inteleg atunci. Sunt de departe trupa vietii tale si nu poti sa vezi mai departe de atat. Poti sa crezi in continuare ca doar sa fie pe scena e suficient. Chiar este. Pentru tine. Nu si pentru mine.
N-am nevoie neaparat de chestii mari (nu ma supar daca sunt acolo), dar sa faca macar spectacol prin propria prezenta. Sa reuseasca sa ma faca sa simt si piesele de care nu ma leaga nimic, alea pe care nu le-am inghitit niciodata acasa.
Impecabil au sunat si altii. Si au mai avut si altceva in plus. Stiu sa fac foarte bine diferenta intre o trupa care doar canta, una care chiar canta + face spectacol si una care doar face spectacol. (Plus ca nici copilas nu mai pot fi de mult timp avand in vedere varsta mea, but nevermind that…)
Referitor la organizare: faptul ca au existat doar doua intrari chiar a fost aiurea. Daca ti se face rau inainte sa intri la un concert le spui celor de la paza si te conduc ei la un punct de prim ajutor. Stiu cativa oameni care au fost in situatia asta si pana la urma a fost bine. Cat stai si astepti sa intri ai putea sa iti iei la tine o sticla mare cu apa sau ceai pe care ai lasat-o peste noapte la congelator sa inghete complet – intr-o sticla de 2l iti rezista multisor un sloi de gheata daca ai grija sa o tii mereu cumva la umbra (si umbra pe care i-o faci tu cu corpul tau e buna). Inauntru… din cate tin eu minte, cei de la paza au impartit mereu apa celor din fata la concertele care s-au tinut in zile calduroase de vara. Si chiar si intre momentele in care impart apa, daca simteam ca avem nevoie sa bem, sa ne udam pe fata ca nu mai rezistam altfel… le ceream apa. Eu am luat asa de la ei doua sticle incepute de 2l (una pentru cineva de langa mine, una pentru mine) si una de jumatate.
brontozaurel, Bon Jovi nu a fost niciodata genul de trupa de care vorbesti tu. Nu au avut coregrafii impresionante, nu au avut elemente de balet sau teatru, nici motociclete sau custi sau femei dezbracate sau ce ai mai enumerat acolo. Daca pentru tine nu a fost suficient faptul ca au fost acolo si au cantat in modul in care au facut-o, si asteptai altceva, inseamna ca ai mers la concertul gresit, pentru ca ei nu au fost niciodata genul de trupa care au facut spectacol si au atras atentia prin altceva decat prin muzica. Si oricine a vazut vreodata macar o faza dintr-un concert al lor stie lucrul asta. Nu, nu au avut papusi gonflabile, dar, daca-mi permite domnu’ piticu sa-l citez :), duminica seara a fost karaoke cu 60.000 de oameni. Si, cel putin pentru mine, a fost mai mult decat suficient.
pe poarta dinspre izvor au intrat 40.000 oameni, pe poarta cealalta 17.000 , da, cineva chiar a stat sa-i numere. Stiu asta pentru ca am fost unul din oamenii veseli care au rupt bilete si si-au cerut scuze pentru ceva ce nu era vina noastra. Oricum, a rupt, a fost atat de minunat incat la bed of roses mi-au dat lacrimile
@Oana: Au fost. A se vedea in primul rand concertele mai vechi de la omuletii cu ochi oblici pe care i-a lovit cutremurul in martie.
Si printre chestiile enumerate de mine a fost si “felul in care reusesc sa agite nu publicul care era oricum deja agitat de acasa, ci pe cel care in mod normal n-ar prea gusta genul respectiv de muzica sau macar anumite piese din repertoriul lor”. Asta inseamna facut spectacol doar prin propria prezenta pe scena. Pentru mine nu le-a iesit. Eu m-am agitat la concertul lor doar pe piesele care oricum imi placeau de acasa. Si atat. Nu au reusit sa ma prinda pe restul (ma rog, oarecum cu intarziere pe Someday I’ll Be Saturday Night care imi tot revenea in minte la o zi dupa). Alte trupe au reusit asta. Sa ma faca sa ma agit, sa invat pe loc piese, sa le simt macar pe moment. Inclusiv trupe pe care acasa nu le etichetasem decat cu “mda, bine” sau “tolerabil” sau “ce dracu’ se vrea a fi asta?” si pe care n-am ajuns sa le vad decat pentru ca s-a intamplat sa cante inaintea altora care imi placeau deja.
Pana la urma asta e scopul unui turneu. Sa-i faci pe oamenii carora le plac unele piese sa indrageasca si restul pieselor din setlist (macar pe moment) si sa reusesti sa castigi noi fani.
Mi-au placut, m-am simtit bine (mai ales la sfarsit cand au fost Blood On Blood, These Days si Twist and Shout), dar nu m-au lasat in extaz.
Mda, intr-adevar, in concertul ala e ceva spectacol pe langa muzica :) Nu am vazut pana acum, desi am vazut multe video-uri cu faze din concerte Bon Jovi. Oricum, au trecut vreo 25 de ani de atunci, si… destul de rare la ei chestiile alea. Nu stiu, pe mine au reusit sa ma faca sa ma simt exact cum spui tu acolo, m-au agitat mai tare decat eram de acasa, si m-au facut sa tremur pe piese pe care nu le cunosteam. Poate si pentru ca eu astept concertul asta de vreo 15 ani (deci de cand eram extrem de mica).
Apropo, imi place mult sa ‘discut’ cu tine, si sa-ti citesc comentariile. Desi sunt destul de lungi (lucru care nu-mi place in general), totul e foarte bine punctat si argumentat, si, chiar daca nu sunt de acord, chiar e o placere sa le citesc.