Nici eu n-am fost din cale-afara de activa pe blog in ultima vreme (Dan se mira azi pe YM ca muncesc atat de mult incat nu mai am timp de stat online)(mesaj sefului meu: chestia asta e cu totul si cu totul adevarata, lol) in schimb nu m-as gandi niciodata sa-mi abandonez bloguletul cu o fraza de inchidere sau, mai rau, fara un articol de adio.
Un blog abandonat e unul din cele mai triste locuri de pe net. Mai trist decat un site in paragina: acolo, continutul static poate sa ramana ancorat in eternitatea online-ului. In schimb, blogul care si-a trait viata cu si prin continut dinamic, comunitate, comentatori, noutati, articole, RSS, taguri, arhive, categorii, bannere, tweeturi si preluari pe Facebook si dupa aia a incremenit in timp ma deprima ingrozitor. Mai ales daca autorul / autoarea scria bine si reusea sa dea un contur si o atmosfera misto blogului.
Abandonul unui blog e ca o despartire. Uneori ai parte de discursul “nu esti tu de vina, ci eu” si ruptura e brusca. Alteori lucrurile se racesc de-a lungul timpului si tu ar trebui sa intelegi apropoul chiar daca revii periodic la el ca sa constati ca nu s-a schimbat nimic in bine. Mai sunt situatii in care gasesti o explicatie baiguita si neconsistenta, scrisa ca sa fie acolo, cu o ancora de “cine stie, poate intr-o zi…”. Iar uneori se intampla cu un blog pe care l-ai iubit atat de mult incat speri ca despartirea nu e reala si il astepti inapoi, oricand ar avea chef, fara nicio explicatie.
Si, bineinteles, mai sunt si situatii in care revii doar ca sa gasesti un domeniu inexistent sau o notificare seaca de la blogspot / wordpress.com. Autorul acestui blog a sters continutul. Blogul nu exista. Sau, mai rau, exista dar e deschis numai cititorilor invitati. Esti cititor invitat? Normal ca nu. Cum sa te simti mai banal, mai prafuit si mai nespecial decat atat? Bad breakup…
Si un fun fact: exemplele din articol sunt exclusiv bloguri feminine. Sa fie barbatii mai consecventi in online decat in viata reala? Sau explicatia e ca nu sunt in stare sa lase in urma ceva memorabil, de regretat atunci cand dispare?
Si tu? Ce bloguri regreti ca au plecat din viata ta? Cum a fost despartirea, usoara sau dureroasa?
Citeste si...
Eu regret blogurile alea bune, pe care lumea nu scrie foarte des, sau nu dau explicatii ca abandoneaza blogul…si-s destule…
De fapt…eu regret ca nu ma pot ocupa de al meu, caci simt nevoie acuta sa scriu…dar…nah…facultatea asta. SI da, stiu ca daca nu iti faci timp nu e important pentru tine, dar momentan trebuie sa invat sa imi gestionez timpul.
Citeam si eu blogurile puse de tine, si imi pare rau ca nu mai scriu, poate candva vor reveni
Fiecare dintre noi trece, cred, printr-un “dry spot”, o perioada mai arida din punct de vedere al timpului sau al chefului de scris pe blog. Si totusi il tinem in viata, nu-l chiar in paragina…
Da, il tinem in viata (asta ca sa duc mai departe ideea ta). Scriem articole slabe, gen “ambasadoarele Dove”, dam copy/paste la bancuri si asa mai departe. Care e castigul? Important e sa ai ceva de impartasit. Atunci cand nu mai ai, blogul nu mai are farmec sau sens. Aici ma refer la diferite bloguri “care se vand” dar care isi schimba decorul sau crcumstantele. Ma scuzi, dar mi-e greu sa respect un blog in care 9 din 10 articole sunt bancuri si clipuri de pe youtube.
am vrut sa-mi inchid blogul de miliarde de ori. dar dupa patru ani si a devenit parte din mine si parca nu-mi vine sa-mi las cititorii (pe care-i iubesc de mor) in dorul lelii.
:)
Pingback: De ce bloggerii de top sunt barbati? « impartial
Ai uitat de inca o categorie, blogurile abandonate de cititori. De ce merg inainte, nu stiu; exemple sunt destule.
Nevasta.net il observasem si eu ca nu mai functioneaza, probabil autoarea o fi ajuns la concluzia finala ca nu e de asa ceva (nimic surprinzator, nimeni nu e 100% polivalent ) si l-a inchis.
Eu am devenit blogger de cateva saptamani, si chiar imi place sa imi exprim parerea, insa este foarte foafrt greu la inceput pana cand lumea incepe sa converseze cu tine… uneori am vrut sa renunt, dar totusi nu ma dau batut si sper ca in viitor incet incet sa cresc, iar cititorii sa fie din ce in ce mai multumiti.
Va astept pe http://samethink.wordpress.com sa imi spuneti cam ce mai este de facut si daca doriti un link exchange. ms
De ce toti bloggerii incepatori simt ca prin spam se rezolva totul?…
Pingback: Zoso a blocat vechiul blog (http://mititelu.wordpress.com) « impartial
Sa sti ca eu citeam cu mare drag un blog dar autoarea nu a mai scris o perioada si apoi am scos blogul din feed…pacat! Acum a reinceput sa scrie, dar parca nu mai are acea patima!:)
e cazul sa il readaugi in feed si sa ii mai dai o sansa :)
Scrisul e ca si oamenii , cu toane, cu nervi, in zile bune sau mai proaste, cu inspir, fara inspir , atata timp cat de face de placere si nu din obligatie, ca un job ,totul e remediabil. I-ai scris bloggeritei cu pricina? Poate ii dau un alt elan. Mie daca mi-ar scrie cineva ca scriam bine si acum m-am prostit , m-ar incuraja sa performez .
Pingback: Bloggeritele, de la A la Z! | raluxa.com
cata dreptate poti avea din pacate :(
cele deschise numai cititorilor invitati, cel putin unele din ele, sunt doar o alta varianta al blogurilor inchise. autorul/ autoarea nu a vrut sa-l stearga si i-a pus “eticheta” asta. am intalnit destule exemple in acest sens.