Cleptomană selectivă, asta sunt. Şi furturile mele sunt direcţionate exclusiv pe o anumită categorie de obiecte. Brichetele. Am o scuză, sunt fumătoare, îmi trebuie şi pâinea şi cuţitul ca să mă descurc cu viciul ăsta. Dar oameni buni, eu nu mi-am mai cumpărat o brichetă de cinci ani!
Din cauza obiceiului meu s-au rupt câteva prietenii, au plecat spre mine nenumărate priviri urâte şi am fost ţinta multor investigaţii subtile. Asta pentru că invariabil, după ce ajung în preajma lor, fumătorii sunt nevoiţi să se descurce cum pot. În vremurile de glorie (a se citi: până să se prindă lumea) aveam constant 7-8 brichete în poşetă. Uneori le scoteam şi le aliniam pe masă, admirându-le bucuroasă formele, dimensiunile şi culorile. Întotdeauna mă bucura cel mai mult ultimul furtişag iar plăcerea supremă era să adun Bic-uri din alea mici pe care le cumperi cu 2 roni bucata.
În ultima vreme m-am mai domolit. N-aş fi făcut-o, dar sunt întâmpinată cu mai multă precauţie. Când mergem pe la terase lumea îşi ţine bricheta pe pachetul de ţigări, ba adevăraţii păţiţi şi-o îndeasă în buzunar. Iar eu aleg să îmi maschez frustrarea sub moaca unui om jignit atroce. Da’ realitatea e că dacă şi-ar lăsa câteva secunde bricheta nepăzită ar rămâne fără ea, pentru că ştiu perfect când să o subtilizez, cum să o palmez repede, să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic, să duc victima cu zăhărelul şi să aduc acasa trofeul. Voi ştiţi ce repede poţi uşura un om de brichetă dacă nu se păzeşte?
În fine. Ziceam că am lăsat-o mai moale. Chiar am exagerat cu lăsatul mai moale, pentru că aseară m-am trezit acasa folosind chibrituri – ceea ce pentru o cleptomană care se respectă e un semnal de alarmă. Aşa că azi am trecut la treabă. Pauză de ţigară la serviciu – bifat. Bic, verde, plină, impecabilă. Drum la Ikea cu un amic – bifat din nou. Turcoaz, transparentă, pe jumătate plină. Noaptea – bere în oraş, grup de 12 oameni. Biata brichetă mov n-a ştiut ce o aşteaptă.
Aşa că momentan mă răsfăţ cu prada mea cea nouă, le-am înşirat pe masă şi îmi aprind ţigara alternativ, când de la una, când de la cealaltă. Lux, frate. Mi-am revenit şi trăiesc din nou satisfacţiile vieţii de cleptoman. Să nu ziceţi că nu v-am spus.
Citeste si...
eu am impresia ca fumatorii niciodata nu au bricheta la ei… :))
Cred ca am cate un prieten care se regaseste in fiecare post de-al tau. De data asta, iti voi face cunostinta cu prietena mea Monica, dar ea n-are blog…
Fantastic articol. Mi-ai “luminat”, iarăşi, dimineaţa!
E ceva cu brichetele astea, nu stiu ce… eu m-am lasat de fumat acum vreun an si jumatate dar tot pastrez vreo 3-4 brichete in casa, una in masina etc.
O fi vreo legatura in subcontientul uman cu bucuria pe care a avut-o Promoteu cand a furat focul prima data. :)
If you touch my zippo, the hands go off! ^_^
Aaaaa, nu fur niciodata Zippo.Pur si simplu nu-mi plac. Sunt grele, miros a gaz. Brichete de barbati care nu intra in targetul meu:)
Eu momentan am aprins aragazul- desi e cald afara – si imi aprind tigarile de la o lumanare- Oare de ce? ; pentru ca cineva… nu tu… ca nu esti singura… mi-a luat si ultima bricheta pe care o mai aveam- so…
asa o bricheta ca cea din imagine am avut si eu in perioada in care fumam. M-am lasat de doi ani dar tanjesc in fiecare zi dupa o tigara. Bricheta am pastrat-o si mereu zambesc cand o vad…asa micuta si portocalie
Pingu… sorry dar cine nu se pazeste suporta consecintele :D
ar trebui sa iti fac cunostinta cu un tip…ai ramane fara toate brichetele instant…te ia sigur…v-ati fura brichetele reciproc non stop…
ce il mai injur cand ma trezesc fara bricheta…
btw…omu` are acasa colectie…o cutie plina de brichete ciordite…
si eu ma trezesc prin buzunar cu brichetele altora. nu o fac intentionat
dar imi si cumpar
si imi dispar si mie brichete sau le uit eu pe undeva
deci rar am brichete chiar dc le iau pe ale altora si mai si cumpar eu
imi aduc aminte la orange..ce sertarel aveai matalica…cu tot felul.cred ca toata lumea fura brichete ca nici eu nu cumpar,mai nou ma infig in bolul de chibrite de prin cluburi :) si imi indes buzunarele:)) daca s ar pune sentinta pe furtul de brichete cred ca mai mult de jumatate am lua-o:)
eu m-am situat de-a lungul timpului in ambele tabere. problema cu brichetele cumparate e ca nu te poti bucura de ele, le-ai obtinut prea usor si potrivit celebrei reguli, le pierzi la fel de usor . cele subtilizate insa, iti stau alaturi mult mai mult timp, sunt trofee ce trebuie aparate :)
de aia sambata am ramas fara nici o bricheta in casa…credeam ca le-am ratacit eu …dar se pare ca NU….au disparut asa ..incet incetisor …si duse au fost….