Daca esti web designer in era web 2.0 e normal sa iei in serios un anunt de angajare postat pe twitter, nu? Mai ales unul care e preluat de un agregator ca microjobs.ro. Ei bine, “firma” de mai jos cauta nu doar designer ci si web developer, SEO specialist si consultant web, ca o adevarata corporatie ce se pune pe roate in industria online.
Intamplator sau nu, cunosc un designer care si-a trimis cv-ul la ei in ideea unei schimbari de cariera. Raspunsul a venit prompt si epic:
Tin sa va dezamagesc, dar treburile nu stau chiar asa cum par.
Noi suntem o companie de servicii web (web developing, web design, redesign, creare logouri, sigle, bannere, optimizare site, promovare online si consultanta web) formata din 2 tineri (colegi de clasa) de 17 ani care si-au planuit de ceva timp un business in acest domeniu.
Deocamdata totul este in pregatire pentru lansare si cautam oameni priceputi in toate domeniile de interes (noi ne pricepem la web developing, web design si SEO). Partea proasta este ca nu avem un venit si nici nu suntem moguli pentru a ne platii “angajatii”, deci fiecare va primii cat va produce (100% profit). Va fi ceva de genul, “freelancer-angajat”(adica ai lucra ca freelancer, dar pentru o companie). Dupa ce firma se va dezvolta profitul se va micsora la 90%.
Pentru inceput am avea noi nevoie de dumneavoastra pentru a ne ajuta sa crestem proiectul si dupa aceea de a “lucra” pentru noi. A trebuit sa va spun aceste lucruri pentru ca ma simteam vinovat daca nu o faceam, si va lasam sa credeti ca suntem cine stie ce companie.
In incheiere vreau sa va multumesc pentru interesul de a lucra la GrandWARE si sa va felicit pentru CV-ul trimis. Stiu ca in proportie de 90% veti refuza aceasta oferta, dar v-am trimis acest mail fiindca nu-mi place sa las oamenii ingandurati, mai ales in asemenea situatii. Nici mie nu imi place cand trimit un mail si nici nu raspuns gen “PA” nu primesc. Va multumesc inca o data pentru interesul acordat si va urez success in continuare.
Bun, lucrurile “nu stau asa cum par” pentru ca tu, un pusti de 17 ani care viseaza sa fie antreprenor si crede ca o sa ii vina pe de-a moaca cei patru specialisti nu le-ai formulat asa cum trebuie. Cand zici “ofer job” atunci e clar ca e vorba si de bani, si de puterea companiei de a-si plati angajatii.
In plus, da-mi voie sa iti zic ca ce discuti cu colegii tai de clasa cand chiuliti de la geografie nu se cheama “companie de servicii web”. Cel mult o “firma mica, la inceput de drum” – apropo, nu trebuie sa ai 18 ani ca sa-ti faci firma?:)) – pentru care poti solicita colaborari in sistem pro bono sau barter. Nu e nimeni fraier sa lucreze freelancer la firma ta si sa puna osul la cresterea businessului prin mijloace exclusiv proprii, pentru ca atunci cand firma creste sa inceapa sa ii ia 10 procente din venit doar pentru ca ai fost suficient de destept incat sa reinventezi roata.
Iar cand formulezi incheieri lacrimogene la un asa-zis mail de business ai toate sansele ca cei 90% care iti inchid instantaneu mailul sa fie de fapt 100%. Asta daca nu l-ai trimis vreunui eventual alt pusti din alt colt al tarii care se crede specialist SEO sau web developer in pauza mare si e dispus sa se alature unei companii de succes.
Citeste si...
Imi pare rau, dar n-ai dreptate si denaturezi mult realitatea: bazele companiei s-au pus in timpul orei de biologie, nu de geografie. :)
Freelancer-angajat este o asociere la fel de fericita ca prostituata-virgina.
Buni astia, fac pariu ca exact in acest moment discuta cum sa-si deschida o cafenea.
Un anunț postat pe Twitter de pe un cont ce există de nici două săptămâni și preluat de un roboțel. Ai dreptate, cum nu poate să fie de încredere?! :)) Nu mai zic de pagina web a firmei respective.
Un proiect marca Manafu nu înseamnă automat că este util cuiva, totuși. Dacă amicul tău este din industrie ar fi trebuit să aibă oarecare idee despre cum a fost receptat proiectul de către cei care știu cu adevărat cu ce se mănâncă internetul .ro.
Probabil mai multe șanse să găsească un job ar avea pe jobber.ro.
Pingback: uberVU - social comments
Eu m-am oprit la “17 ani”. Firma fara contract e ca ciorba fara apa.
Adica multe balarii.
Dincolo de comicul relatarii, hai sa privim si partea buna: cativa tineri si un obiectiv. Merita felicitari, chiar daca nu si l-au formulat SMART & HEART & so on. Pentru ca o vorba spune: “Experienta este ceea ce obtii, cand te asteptai la altceva” Vor ajunge si ei sa gandeasca pragmatic lucrurile, asa cum bine le-ai demostrat mai sus, insa uneori ratiunea intuneca “feeling-ul”, si povestea de dupa (multe businessuri exact asa au pornit).
Puteau sa se gandeasca la termenul de `colaborator` si cash-on-project-realized. E intr-adevar admirabil ca vor sa faca ceva..trebuie sa mai lucreze un pic la business skills si relationare.
Stiu cum e sa ai 17 ani,sa fii freelancer, sa colaborezi cu tot felul de oameni numai-numai o sa iasa ceva si o sa iti dezvolti portofoliul. E groaznic de greu mai ales atunci cand iti doresti sa mearga lucrurile mai repede dar te lovesti de tot felul de bariere: ca sunt clientii, ca e o oarecare concurenta,ca nu iti permite timpul, ca nu dormi cu noptile inca de pe atunci etc.
Au ambitie si au ceva cunostinte la baza, e un start bun.
I-ai mustrat prea dur, au 17 ani şi au iniţiativă, aşa cum le stă lor în puteri acum. Oricum, mail-ul ăsta sună surprinzător de bine pentru cum ştiam eu că scriu/ se exprimă cei din generaţia lor.
Buna asta ! E cam acelasi lucru ca si cu bloggeri aparuti peste noapte care isi fac cont pe AdSense si asteapta sa curga banii, doar ca la nivel mai catastrofal.
tu/noi ce faceam la 17 ani?
+ ca in tot articolul nu am gasit ceva constructiv sau sfat concret pentru tineri de varsta respectiva.(unde e plus valoarea?)
eu privesc toata povestea dintr-un unghi total diferit de al tau.
la 17 ani ai vise si proiecte proprii, nu dai anunturi de angajare cu ifose de mare companie. cel mult cauti colaboratori. get it?
Nu ştiu dacă ei au pretenţii, în mailul ăla nu mi s-a părut deloc că ar avea ifose, este gândirea (inocentă şi idealistă poate) unui puştan cu iniţiativă.
În schimb abordarea ta de a lovi în astfel de puşti cu ceva care nu este deloc constructiv pare a tinde mai mult spre ifose în comparaţie.
Ideea era ca nu te dai a fi profesionist in domeniu (companie, ofera job, cauta experti. Experti am spus!) cand tu nici macar nu ai habar care sunt conditiile minime pentru un amarat de contract, ca sa nu mai vorbim de ce iti trebuie sa pui bazele unei firme.
In mare, mie imi miroase a dezinformare cand citesc anuntul de angajare. Doar nu te asteptai ca reactia generala sa fie “a, da, super. Ia sa promovam modelul asta de afacere”.
Mintim ca suntem tari cand noua nici macar nu ne-a dat bine mustacioara.
Ţara asta e aşa cum e ea din cauză că celor ce o populează le e mai uşor să arate cu degetul ceva ce e stricat decât să dea o mână de ajutor, să repare.
Băieţii sunt începători şi sunt sigur că o să înveţe, singuri sau ajutaţi, o să ajunga la ce aveţi voi pretenţia să fie. Din email mi-au dat impresia că a vrut să lămurească problema, dacă vroiau să înşele nu trimiteau emailul în formatul respectiv.
Noi, ca popor avem mentalitatea unui rinocer care are un copac în cale. În loc să îl ocolească încearcă să îl dărâme.
Ca drept exemplu faptul că 2 puştani, la ora de biologie, s-au gândit să facă o firmă sau ceva asemănător iar cineva pe un blog s-au gândit să-i critice şi să le dea cu bâta în moalele capului pentru că nu s-au născut cunoscători.
Pentru că nouă ne este mai uşor să ne simţim ofensaţi decât să facem critică constructivă. E mai uşor să omor o idee decât să o dezvolţi.
Eu aş prefera mai multă atitudine de genul ăsta decât înşelătoria care e în restul întămplărilor. Cred că ţara ar fi pe un drum mai bun decât ăsta dacă cineva încearcă să lămurească o neînţelegere decât să manipuleze prin neînţelegere.
Asta e părerea mea, voi vă puteţi simţi oricât de ofensaţi vreţi. Eu nu mă simt, eu îi admir că au curajul să gândească “big” la o vârstă la care cei de seama lor joacă CS sau WOW.
O bila alba pentru exprimare si ortografie. Majoritatea celor de varsta lor ar fi scris “noy soontem o kompanye de servici web”
Eh, pana la urma e unul din motivele care explica pleiada de asa zise firme de web development din Romania…
Dar pana la urma, baietii au incercat,n-am ce zice, si totusi oferte de munca pe twitter sunt mai greu de luat in serios
Eu nici nu mai ţin minte ce făceam la 17 ani. Singurele activităţi lucrative din copilăria/adolescenţa mea au fost, în ordine cronologică: udatul florilor din balconul apartamentului personal (şi da, am primit bani pentru asta, shame on me), meditaţii la limba română cu fratele mai mic din dotare (3 lei pe şedinţă), colindat şi… cam atât. Aşa că îi invidiez un pic pe băieţi, măcar au iniţiativă.
Nici mie nu mi se pare in regula faptul ca le dai in cap. OK, ai multa experienta, esti “bazata”, sa zicem asa, dar si afacerea, si mail-ul, in sine, mi se par de apreciat pentru varsta lor. Bravo lor!!