O, buchetul de flori, această monedă de schimb a convenienţelor sociale! Femeia e programată genetic să îl pretindă, bărbatul caută şi acum să inverseze codul genetic care îi inhibă reflexul de a-l oferi mai des, mireasa tre’ să se antreneze la sală să ţină în braţe ditamai mormanul festiv, aniversările, cununiile şi primele întâlniri poartă stigmate florale.

Şi totuşi când îl văd aşa, ambalat în plastic, ţeapăn şi inexpresiv ca orice marfă expusă pe raft, parcă nu-mi inspiră niciun gând frumos sau diafan. Or mai exista semnificaţii pentru buchetul de flori şi în zilele noastre, dar pentru mine e echivalent cu pungă de cadouri: pur şi simplu un accesoriu afişat pentru alinierea la rigorile sociale.

Dar v-aţi imaginat vreodată ce ar gândi un buchet de flori dacă ar gândi? Eu cred că ar face un mişto crunt de noi, gen: Read more…

Stăteam recent în faţa unui raft oarecare de hypermarket şi încercam să mă decid între diverse etichete care încercau să mă ademenească promovând nu-ştiu-ce trăsătură suplimentară a produsului, când m-a lovit dilema:

• De ce nu toate aspirinele sunt tamponate?
• De ce nu e tot laptele pasteurizat?
• De ce nu e orice lac de unghii cu uscare rapidă sau orice rimel rezistent la apă?
• De ce nu sunt toate şampoanele anti-mătreaţă?
• De ce nu au toate telefoanele încărcătoare rapide?

De ce trebuie să diferenţiem produsele astea doar pentru calitatea aia care le face mai comod de utilizat, mai prietenoase, care aduce un beneficiu major? Dacă trăsătura respectivă aduce un plus de valoare absolut produsului, nu se poate adăuga implicit?

De ce suntem obligaţi să percepem funcţionalităţile de bază ale lucrurilor ca pe nişte favoruri cu valoare adăugată?

A fost in mod cert saptamana evenimentelor in online, incepand cu intalnirea informala Offline 2.0, continuand cu WordCamp si culminand cu Webstock. Tangential cu evenimentele respective sau nu, iata mai jos titlurile care mi-au atras atentia in ultima saptamana.

Inspirat din prezentarea Bogdanei Butnar de la Webstock, Adrian Soare te intreaba daca si tu esti un robotel social.

Viata traita online – Faptul ca atatia oameni sunt prezenti cumva in cercul nostru social virtual e o presiune stupida. Multe statusuri pe care le postam le postam pentru ca simtim dorinta proasta de a arata ca viata noastra e activa, interesanta, fericita. [...]. Analizand si incercand mereu sa descriem pentru ceilalti ceea ce facem pierdem prezentul, momentul, emotia. Suntem prea prinsi de a documenta si arhiva prezentul incat atunci cand am dat publish, el e deja trecut.

Tot plecand de la prezentarea Bogdanei, Marius Pahomi realizeaza o clasificare a speakerilor de la evenimentele de online romanesti: speakerul extern, expertul, managerul, finantatorul si bagatorul de seama. Unele categorii sunt ramificate mai departe in subcategorii. Tu ce tip de speaker recunosti / cu cine te identifici? (citeste restul articolului pe refresh.ro)

Nu degeaba i s-a pus eticheta de “cel mai important eveniment de online al anului”. Festival mare, întins pe mai mult de 10 ore petrecute la hotel Radisson alături de organizatorii Evensys (hyperprofesionişti ca întotdeauna), gazda Cristi Manafu, vorbitori de seamă şi câteva sute de invitaţi. Prezentări, workshopuri, discuţii, premierea câştigătorilor, livestreaming, twittering, live blogging, de toate.

De remarcat abordarea fresh şi semi-convenţională a evenimentului. La intrare fiecare invitat primea o geantă făcută din bannere Vodafone reciclate şi un tricou de la Cuculand (o marcă nouă de ice tea). Spaţiul dedicat conferinţei era dinamic şi interactiv, exista un panou imens pe care apăreau updateurile de Twitter despre Webstock, o zonă de blogging cu net asigurat de Vodafone (sponsorul principal al evenimentului), o zonă de test pentru aplicaţiile Microsoft, un colţ Kaspersky Lab unde ţi se oferea ceai, un magician şamd. Microsoft a organizat un concurs de web design pentru participanţi, cele mai inspirate întrebări se premiau la un moment dat cu HTC-uri iar Kaspersky a pregătit certificate de securitate pentru 40 de bloguri testate.

Din prezentările despre social media: Read more…

Da, exact. Exact ce am zis în titlu. Să mai aud pe cineva cârcotind în stânga şi în dreapta că bloggerii mari nu îi susţin cei mici şi dornici de afirmare, ci îşi protejează rangul şi teritoriul dându-şi linkuri şi bătându-se  între ei pe umăr în clubul lor închis şi select. Hai că în seara asta sunt supărată şi las la o parte subiectele simpatice, altfel aş fi scris despre Webstock. Urmează.

Cine e cel mai cunoscut şi hulit blogger din România? Blogger, nu blogger-vedetă. Hmm, a wild guess: Zoso, fraierul ăla virgin care se lăuda aiurea că blogul lui valorează bani şi pe care mulţi dintre voi l-aţi sfărâma în statistici, trafic, profit şi e-penis dacă v-aţi pune mintea. Mă rog, nu o face nimeni deocamdată, dar n-au călcat bucureştenii în atâta rahat de câine anul asta cât şi-a primit el de la bloggeri mici, non-bloggeri, copy-pasteri, spammeri şi aşa mai departe.

Ce face Zoso când se plictiseşte? Vă trimite la un agregator pe care el stă cu ochii şi care vă poate promova dincolo de Google spam, de link exchange sau celelalte metode de succes prin care demarează un blog. La o comunitate unde puteţi fi remarcaţi şi unde veţi găsi cititori, comentatori şi feedback.

Tot el pune poza asta pe FTW.ro ca să înţelegeţi că unele siteuri vă pot oferi trafic robotizat care nu vă ajută cu nimic în afară de umflarea temporară a unor cifre. Ştiam şi eu fenomenul pentru că cineva mi-a adăugat un articol pe siteul ăla, iar în afară de cifra finală de trafic n-am avut niciun beneficiu. Niciun comentariu, trackback sau semn că un om sau mai mulţi s-au uitat pe blogul meu, chit că le-a plăcut sau i-a determinat să mă înjure.

Iar pentru articolul ăla nu l-a plătit nimeni. Vine din pura lui convingere că uneori oamenii merită să fie promovaţi printr-un serviciu de bookmarking al conţinutului de calitate. Deşi n-are niciun interes personal să o facă, deşi putea să se pişe pe FTW.ro de sus.

A, şi Piticu şi-a pus pluginul de vot FTW.ro pe blogul lui traficat de mii de unici pe zi, tot într-un demers de susţinere. Sincer, voi aţi face asta în locul lor? Să aveţi ditai cifrele de audienţă, să faceţi problogging, să aveţi notorietate şi influenţă în blogosferă v-aţi uita la un agregator pentru promovarea blogurilor mici care promit?

Nu fiţi ipocriţi că ştiu deja răspunsul. Aşa că nu vreau să mai aud pe nimeni plângandu-se că bloggerii mari nu vă susţin şi de-aia n-aveţi nicio şansă de afirmare.

Mai bine puneţi mâna şi scrieţi ceva la care să vă poata da link mâine.