Azi e ziua de naştere a băiatului drăguţ aşa că tre’ să sar şi aici cu la mulţi ani. Şi cum eu mai sunt şi fată simpatică uneori , mi-am zis că e musai să îi fabric ceva deosebit şi eventual comestibil. Chiar dacă eu şi bucătăria ne salutăm de obicei din mers (al meu , evident!) şi ne mai întâlnim uneori la o cafea.
Premisa de la care am plecat e că posed IQ-ul necesar producerii unei chestii mai elaborate decât oul şi cartoful prăjit. După un brainstorming intens cu mine însămi , mi-am adus aminte de următoarea conversaţie , pierdută în negura începuturilor noastre de cuplu:
El: “Îmi place drobul. Ştii să faci drob?”
Eu: ” Lol omg wtf #$%^^&*&%$!!!!!”









