Suntem innebunite dupa reviste! Glossy, sclipitoare, pline de vedete, manechine, haine glamour sau de zi cu zi, bijuterii, accesorii, noutati cosmetice, interviuri, idei, femei senzationale si barbati destepti. In fiecare luna, le devoram integral, de la editorial pana la pagina de magazine. In fiecare luna, abia asteptam sa le vedem la chiosc!

de pe www.121.ro

Sunt revistele alea cu tipe zâmbăreţe pe copertă şi cu o punguţă de detergent sau o sacoşă de cârpă oferite cadou. Nu ştiu foarte multe titluri, deşi când a apărut Cosmopolitan în România o cumpăram cu religiozitate. După vreun an am renunţat pentru că simţeam că îmi jigneşte inteligenţa prin sfaturile pompoase care ar fi trebuit să ofere soluţii tuturor problemelor feminine. Din când în când mă mai lipesc de câte un Joy sau Look în sala de aşteptare a vreunui cabinet medical sau în alte situaţii în care mă plictisesc crunt şi rareori le cumpăr dintr-un impuls necontrolabil de a avea cadoul anexat.

Ei bine, răsfoind una din revistele glossy de luna trecută (procurată pentru un minunat săculeţ de pânză pe care nu o să îl port niciodată) îmi sare în ochi un titlu sforăitor: Ritualuri tipice pentru o relaţie extrem de incitantă. Bun, să vedem ce revelaţii are de oferit articolul, îmi zic punându-mi toata răbdarea la bătaie. Am citit, am râs şi vă invit să vă delectaţi cu o selecţie fină. Read more…

(săptămâna trecută) Tot aşa într-o dimineaţă (se pare că păţaniile mele domestice se întâmplă dimineaţa – vezi exemplul 1 şi exemplul 2) bate la uşă omul de la gaze. Oricât de sinistru ar suna asta, nenea era angajat Distrigaz autentic şi cu intenţii bune: “Am venit să verific instalaţia de gaze.” “Păi bine, poftiţi înăuntru”. Se uită la aragaz (o splendoare a tehnologiei anilor ’90, aproape neatins, folosit pentru cafea şi uneori cartofi prăjiţi). Hmmm. Se uită la ţeava de gaze. Aham, problema: furtunul care conectează punctul a (ţeava) de punctul b (aragazul) e din cauciuc şi prezintă riscuri serioase de deteriorare. Omul începe să noteze: “Se recomandă schimbarea de urgenţă a racordului, puteţi avea oricând scăpări de gaze (aici am pufnit în râs, omu’ s-a încruntat la mine, sună amuzant n-am ce-i face) pe acolo şi sare blocul în aer. Semnaţi aici că aţi luat la cunostinţă”

(cu doi ani în urmă) Acelaşi decor, alt nenea de la gaze:  “Se recomandă înlocuirea de urgenţă a racordului, riscaţi să explodeze blocul. Semnaţi aici că aţi luat la cunostinţă”.

(cu patru ani în urmă) Previzibil, acelaşi decor, alt nenea:  “Nu e bun racordul ăsta, vă trebuie unul metalic, ăsta se poate fisura şi daca se întamplă asta săriţi în aer cu tot cu bloc. Semnaţi aici că aţi luat la cunostinţă”.

Mda. Ar trebui să îl schimb înainte ca istorioara asta să devină o ştire…

Elita twitteristică a Bucureştiului s-a întâlnit aseară în club Downstairs pentru a se desfăta cu bere, karaoke şi dans. Cu ocazia asta mi s-a reconfirmat ceea ce ştiam deja: (micro)bloggerii ştiu să se distreze!

Şi ca să vă convingeţi iată o mostră din distracţia de aseară: hora de la #beertweetmeet via Piticu.

După conferinţa Optimism 2009 (organizată de Manafu şi sponsorizată de Gusto) n-am plecat nici mai optimistă, nici mai pesimistă decât sunt de obicei. Trăiesc în continuare într-o ţară în care e greu să gândeşti cu precădere pozitiv. Traversăm în continuare aceeaşi criză. Mâine poa’ să îmi fie rău sau poate să fie bine pentru toată lumea, iar eu mă aştept la oricare dintre variante.

Micul plus de valoare stă în ideile cu cu care am plecat de la conferinţă:

“Nu sunt o persoană optimistă. Ce, vreţi să vă spun că totul o sa fie roz în viaţă? În cei cinci ani de când sunt în online am eşuat cu multe proiecte şi idei (de exemplu Yahoo) DAR am cunoscut cei mai mişto oameni din viaţa mea, am avut cele mai frumoase aventuri. Optimismul n-are nicio legătură cu scopul pe care ţi-l propui ci cu drumul pe care îl efectuezi.”  (Bobby Voicu) Read more…

Un curier (poate prea) matinal mi-a livrat în dimineaţa asta un cadou de la nenea ăia care fabrică şi vând Kent. Ăia ştiu că sunt fumătoare, îmi ştiu şi adresa pentru că m-am înscris pe la diverse concursuri şi promoţii (o, câte brichete am câştigat din promoţiile lor, pe unde or fi ?). Aşa că  s-au gândit să comită un gest “drăguţ” şi să-mi trimită acasă trei pachete de ţigări cu o nouă tehnologie, un nou gust HD bla-bla.

Băi, eu apreciez, serios apreciez intenţia. Da’ trebuie să vă gândiţi şi voi că dacă deschid cutia aia şi primul lucru pe care îl văd pe ziua respectivă e mesajul “Fumatul poate să ucidă” în triplu exemplar nu o să mă bucur prea tare. Una e să îmi cumpăr singură ţigări, de voie de nevoie, şi alta e să îmi bată moartea la uşă, ambalată frumos.

Detaliul face diferenţa: nu cred că mă deranja prea tare dacă găseam în cutie pachete cu avertizarea “Fumatul provoacă impotenţă”:)

PS: Ulterior am văzut capacul cutiei: complet negru. Brrrrr.