Un eveniment marca Metropotam.

Trebuie să mărturisesc că am stat confortabil în iarbă (în ciuda jandarmilor care nu s-au arătat prea încântaţi dar nici nu ne-au încurcat prea tare) şi i-am privit pe ceilalţi jucând badminton , volei , tenis de picior , şotron , raţele şi vânătorii , frunza şi multe altele.

Printre jucători: Bobby Voicu , Nihasa , Sorin Rusi , Olix , Ariel , Roxana Radu şi mai ales căţelul ei , Fido.

Pozele pot fi gasite aici.

Ok , aş putea să fiu rea şi să zic că ZBB a fost bâlci. Sau aş putea fi indulgentă afirmând că , în alte circumstanţe , ar fi fost un carnaval reuşit. Dar nu al blogurilor , oricum.

Multă culoare şi creativitate , puţine bloguri pe care să le ţin minte. În aer liber şi cu promovarea adecvată , ar fi fost o compilaţie reuşită de manifestări creative pe net , transpuse offline: televiziune , fotografie , teatru , dezbateri ,   streetdance , costume , comedie stand-up , benzi desenate şi multe altele , toate învârtindu-se într-un haos datorat vidului de organizare şi punând prea puţin accent pe prezenţa online (nişte pusti foarte simpatici se îmbrăcaseră în personaje anime şi după ce şi-au făcut numărul , i-am întrebat ce blog reprezintă; sincer , n-am reţinut răspunsul şi n-aveau cărţi de vizită sau pliante): Read more…

Mai ştiţi gluma aia cu ziua din viaţa unui om ilustrată doar prin branduri? Aia cu Colgate , Starbucks , [...] Tuborg , Durex , Durex? Poate nu ştiu eu să o relatez dar probabil că v-o amintiţi.

Nihasa mi-a predat ştafeta unui tag (e cam ca o leapşă , dar mai metrosexuală aşa) despre mărcile pe care le folosesc în viaţa de zi cu zi sub formă de colaj foto. M-am uitat în jur şi a ieşit după cum se vede:

Ce am constatat?

• că logo-ul de la Wordpress seamănă foarte mult cu cel de la Volkswagen;
• că majoritatea mărcilor pe care le folosesc sunt roşii sau portocalii;
• că m-am gândit la 6 mărci de cosmetice şi lifestyle , 5 de băuturi şi alimente şi 9 de tehnologie. Deci tehnologia asta îmi guvernează viaţa , sort of;
• că am uitat logo-ul Windows dar ăla se subînţelege. Deci 10.

Tagul merge mai departe la Alex Bleau (i se potriveşte ca o mănuşă) , la Andrei şi la Jane. Vedeţi că e prima oară când nominalizez moştenitorii unei lepşe. Poate nu vă ţineţi de ea:)

A ştiut întotdeauna să mă facă să râd , să mă protejeze când am avut nevoie , să fie dur cu alţii şi sufletist cu mine , să mă motiveze să învăţ de la el , să se descurce singur , să aibă dreptate aproape fără excepţie , să pună mereu întrebările potrivite , să-mi înţeleagă tăcerile , să-mi povestească istorioare care mă făceau să ridic o sprânceană , să creadă în mine , să mă determine să cred şi eu în mine , să-mi împărtăşească secrete , să intervină când greşeam , să mă facă să mă gândesc de două ori când afirmam ceva în accese de emfază , să mă acuze şi să mă ierte , să mă provoace şi să mă tempereze , să mă amuze şi să mă pună pe gânduri , să mă respecte şi să mă ia peste picior , să mă obosească şi să mă odihnească.

Ce prinţesă are nevoie de mai mult sau se poate descurca cu mai puţin?

In copilărie aveam o carte de poveşti preferată. Înainte să fie preferata mea a fost a soră-mii , după ce am crescut a ajuns la văr-miu şi până la urmă s-a transformat într-o legendă a familiei.

Fiecare dintre noi , foştii copii ai clanului , şi-o revendică. Eu mă consider proprietar moral , soră-mea insistă că ea a fost posesoarea iniţială , văr-miu susţine că el a moştenit-o de drept. Disputa se menţine de vreo 15 ani şi încă nu ne-am găsit un rege Solomon care să ne facă dreptate. Părinţii ridică din umeri. Read more…