Ok, dacă citind mai jos găsiţi referiri la noul nostru imn turistic, vă rog să-mi atrageţi atenţia. Că nu vreau să scriu despre el nici picată cu ceară. Oriunde îmi arunc ochii prin blogosferă, dau de “Land of Choice”, de parcă se rebrandează toată Romania.

Prin 2004 dădusem de filmuleţul de mai jos şi nu mă mai săturam de el. Cu cât mă uitam, cu atât mă fascina mai tare. Mă inspira să-mi vizitez ţara, să descopăr şi eu magia aia pe care o comprimaseră realizatorii într-un videoclip de un minut. Îmi stârnea curiozitate, interes, mândrie că sunt româncă. L-am redescoperit cu ocazia tam-tam-ului recent şi iar îmi place, pentru că nu s-a învechit decât în stilului vinului bun. Read more…

Deoarece v-aţi obişnuit cu ideea că veţi mai găsi din când în când şi videoclipuri pe blog, azi savurăm împreună un cover după Stand by me a lui Ben E.King, realizat cu street performers.

Povestea o găsiţi rezumată aici, iar autorii coverului stradal sunt idealiştii de la playingforchange.com.

Later edit: ulterior am vazut ca l-a postat si Piticu inaintea mea:) deci creditele merg la el.

Stătea în faţa mea la coadă în supermarket. Cu nonşalanţa specifică reprezentanţilor sexului masculin, părea că observă totul fără să se uite nicăieri în special. Mă măsurase scurt cu privirea în timp ce îşi aşeza cele două sticle de vin roşu pe rampa de produse. Ca nu se vadă că îl studiez la rândul meu, îmi fixasem ochii pe etichetele de Pinot Noir în timp ce îmi exploatam la maxim privirea periferică.

Mesteca gumă. O clefăia zgomotos, fără urmă de curtoazie pentru densitatea mare de urechi din jur. Coada se lungise, se aglomerase, iar eu devenisem prizonieră în compoziţia ei amorfă, destinată să-i ascult lui rumegăiala până la definitivarea tranzacţiei. Pe alocuri, ritmul de masticaţie era punctat cu baloane construite cu entuziasm si abundenţă de salivă, apoi sparte viguros şi zdrobite între buze lacome si vineţii. Tresăream de fiecare dată, mi se părea că cineva omoară o pungă umflată sau că aruncă o petardă. Read more…

Că o fi fost proximitatea cu sărbătorile de Paşti care au servit drept inspiraţie, că o exista pe lumea asta fie telepatie, fie o anumită constiinţă de masă care dictează la unison alegerea cadourilor din acelaşi segment, cert e că de ziua mea am primit două surse noi de lumină, ceea ce nu poate decât să mă bucure.

Casa mea deja abundă în asemenea decoraţiuni. Dacă s-ar inventa un grup de suport pentru veiozo-dependenţii anonimi m-aş înscrie din prima zi, să fiu cap de listă la tratament. Mă vrăjesc becurile, mă inspiră abajururile, mă incită lumina filtrată prin sticlă sau mătase colorată. Prin Ikea, Mobexpert sau orice alt sanctuar al luminilor de interior trebuie să trec repede, cu ochii în podea şi cu gândul la orice altceva decât spoturi, veioze şi lampadare. Pentru că odată dezlănţuită forţa dorinţelor mele de accesorizare, mi-aş clona apartamentul după raionul respectiv. Ceea ce n-ar fi bine pentru locatară şi portofelul ei, pentru că de Earth Hour ar avea multe, multe becuri de stins. Read more…

După ce am onorat lista Have you ever, mă menţin pe trend şi vă servesc altă listă. Deoarece am avut un weekend cu de toate, care merită menţionat aici.

Dragă cititorule, spune-mi, ţi s-a întâmplat vreodată să te bucure următoarele? Read more…