Da, a inceput o noua campanie electorala marca RoBlogFest. Pentru mine e o mandrie sa ma numar printre concurenti, avand in vedere ca anul trecut eram o ilustra necunoscuta cu un blog incropit din cateva articole, un entuziasm nemaiintalnit in ceea ce priveste bloggingul si multe, multe semne de intrebare. Read more…
Vii acasa linistit(a) dupa o zi criminala in care stresul, ucigasul asa-zis tacut al omului, a capatat vocalizari intense pe la serviciu, inoti printr-a saptesprezecea zapada din iarna asta, scuturi de pe tine aurolacii de la metrou si baltile cu flegme de pe talpile bocancilor diformi suspinand la amintirea pantofilor cu toc care zac in sifonier asteptand vreme si vremuri mai bune.
Dai drumul la apa in cada in anticiparea unei bai fierbinti in care sa iti scalzi toate angoasele. Te duci si iti pui ceva de mancare, ignorand protestul mut al cantarului din baie.
Peste douazeci de minute te intorci la cada plina de promisiuni si dai de asa ceva: Read more…
Pe primul l-am avut la 18 ani. Acum, cand ma uit inapoi, ma infior de scarba. Cu siguranta azi nu l-as mai atinge.
Dar pe vremuri, cand eram tanara si standardele mele nu se catarasera la inaltimi care sfideaza acoperisul blocului de 14 etaje in care locuiesc, acceptam si compromisuri. I-am primit pe toti in viata mea, rand pe rand, desi nu ma meritau. L-am tratat regeste pe fiecare in parte, pentru ca asa mi-e firea: cand imi stai alaturi atata timp, meriti destula atentie si afectiune incat sa te simti special.
Fiecare m-a dezamagit. De obicei in moduri stereotipice, esuau cam in aceleasi locuri. Nu-mi mai raspundeau, erau absenti, se plimbau parca intr-o lume a lor in care eu nu mai incapeam, in care nevoile mele erau pe planul doi, uneori trei sau mai mult. Incet si cu regrete, drumurile noastre se desparteau iar eu o luam de la inceput cu cautarea.
Poate alergam dupa perfectiune, poate imi proiectam asupra lor dorinte si nevoi pe care nu le puteau satisface pentru ca limitele lor erau prea zgarcite cu mine. Poate nu-mi dau seama acum ca fiecare mi-a dat ce-a avut mai bun si ca eu m-am servit din plin stramband din nas, mereu neimplinita.
Am schimbat multi, poate prea multi. Nu stiu care e numarul acceptat de convenientele sociale, dar mereu eram in cautarea urmatorului in timp ce-mi sustineam vajnic fidelitatea fata de cel existent. Ipocrita, il voiam mai frumos, mai destept, mai potent. O goana care se termina mereu in noi si noi dezamagiri.
Acum, dupa 12 ani de experiente in sensul asta, inca il mai caut. Mi-e jena sa-mi declam neimplinirea in public, dar nadajduiesc ca poate o sa apara singur daca strig dupa el aici, pe blog. Vreau acel sentiment de abandonare totala, de dragoste la prima vedere, de atasare instantanee. Vreau sa uit toate experimentele esuate si dezamagirile care s-au adunat de-a lungul anilor.
La naiba, vreau si eu un mouse ca lumea o data in viata!
Diseara la 8 sunt invitata la Online Shift, emisiunea lui Ciprian Gavriliu de la Radio Lynx. Impreuna cu Luiza si cu Ciprian discutam despre particularitati in comunicarea catre femei in mediul online.
Asta asa, ca tot e 8 Martie (la multi ani mama!) si online-ul romanesc se declina preponderent la feminin zilele astea.
Asadar va astept cu intrebari si comentarii pe chatul emisiunii. Fiti blanzi ca am de pe acum emotii, ok?:)
