Io pe astia i-am identificat:

Franatorul de profesie: viata in spatele lui este un continuu spectacol de lumini. Stopurile de frana clipesc si clipocesc la tot pasul, chiar daca aparent masina se afla in deplasare. Omul si-a dezvoltat probabil un al treilea picior pe care il tine pe frana, doar asa se considera in siguranta pe sosea. Probabil si frana de mana e destul de solicitata in orice moment. Desi nu e deranjant in sine, e totusi iritant si vrei sa scapi de el. E. ca. si. cand. eu. as. scrie. doar. asa. tot. timpul. Omule, mai lasa frana si condu! Read more…

Cati dintre voi mai suporta stirile cu tenta negativa din Romania? Eu am ajuns la concluzia ca daca nu ne “sinucid” guvernul Boc, invazia romilor sau incendiile din spitale, e foarte posibil sa ne omoare depresia provocata de fluxul de stiri cu caracter fatalist din audiovizualul romanesc. Indiferent de postul TV sau de momentul zilei (dimineata, proverbiala ora 5 sau seara, in primetime) presa se multumeste sa redea cat mai pesimist realitatile sumbre din jurul nostru.

Pe mine ma afecteaza in special alea de dimineata, pentru ca misun prin casa desfasurand ritualuri matinale in timp ce din televizor  se revarsa probleme, amenintari, crime, violuri, furturi, accidente grave pe DN1 sau pe Magheru in timpul noptii, perspective economice sumbre, somaj, poluare, criza politica, dispret international samd. Astfel imi incep ziua minunat, cu o aura pozitiva proaspata care imi da energii nebanuite. Read more…

Acu vreo doua saptamani, zeii Twitterului au decis sa ma lase fara lista de following, implicit fara pic de continut in timeline-ul personal. Ba mai mult, cei pe care ii urmaream au primit notificare cum ca Raluxa-is-no-longer-following-them-on-Twitter, prilej de intrebari cu ochi umezi “Da’ cu ce ti-am gresit?”, de unfollow pentru a reciproca dezertarea sau pur si simplu de dezaprobare pasiva, neinsotita de niciun gest. Pe astia din urma va apreciez cel mai mult, sa stiti, mi-ati facut viata mai usoara pentru ca nu a trebuit sa va conving de lipsa vreunui aport decizional personal in marea ‘curatenie’ pe care mi-a facut-o Twitterul cadou.

Read more…

Si daca tot v-am povestit intr-un articol anterior despre momente cu adevarat intense, raman in aceeasi tematica a senzatiilor puternice, aproape palpabile din viata mea si aduc in conversatie ziua in care mi-am vazut nepotelul pentru prima data.

Nu vreau sa va plictisesc cu povesti neonatale cu care sa empatizeze doar proaspetele sau viitoarele mamici. Nu o sa discut despre cezariene, scoruri Apgar, scutece sau biberoane. Astea sunt informatii strict contextuale ce intervin la timpul potrivit in viata fiecarui om care procreeaza si pe care nimeni n-ar trebui sa le invoce dinainte, intru plictiseala sau angoasa interlocutorilor.

N-am decat poza asta, facuta in decembrie 2005 cu un telefon care, la vremea aia, se lauda cu o azi modesta camera foto. Dar nici nu-mi trebuie alta ilustrare ca sa retraiesc senzatia de deplina apartenenta la micul botz de carne.
Read more…

Cel putin la femei, parul evolueaza odata cu viata personala si resimte aceleasi schimbari ca si emotionalul feminin. Nu stiu de ce, dar femeile simt nevoia de a marca in podoaba capilara diversele schimbari din sfera sentimentala.

Parul e un simbol al sexualitatii

Asta e concluzia la care am ajuns dupa ce am auzit o tipa, proaspat combinata cu un nou Fat Frumos, ca declara, plina de intentii bune specifice inceputului de relatie: “Vreau sa imi las parul lung!“. Normal, fiind simbol al sexualitatii depline si al feminitatii aduse in primplan, parul lung este la indemana oricui vrea sa insiste pe seductia partenerului si peste un an, si peste doi-trei, atunci cand va avea statutul necontestat de pleata (printre altele, declaratia respectiva mi-a sunat si a invitatie la angajamentul de a asista la cresterea capilara, in traducere libera: fii alaturi de mine cat timp se intampla asta!). Read more…